Petru a lovit-o astazi pe Ana cu o maturica in cap. Asa, cu avant si cu toata puterea lui de omulet de aproape doi ani. Ea se uita la desene animate, el a tot imbiat-o in zadar vreo 10 min sa mearga impreuna in camera de somn (si sa sara in paturi, cel mai probabil). Cum nu l-a bagat in seama, i-a atras el atentia. Am luat-o in brate, plangea...ii tot mangaiam caputul si ii spuneam lui Petru ce mult rau a facut. Eram cu desaga de rabdare plina si am fost atenta la cuvintele spuse; m-am ferit sa-l cert, sa-l fac sa se simta rau. Ii spuneam ca o doare, ca plange, ca nu facem nimanui asa ceva...mititelul, tot venea sa o mangaie pe spate, si cand il speria plansul ei se tragea doi pasi in spate. Apoi iar venea catre ea. Anei ii sopteam ca el nu a vrut sa o faca sa planga, ca nu si-a dat seama.
Draga mica s-a linistit destul de repede, a mai suspinat putin cand i-a povestit tatalui ce i s-a intamplat si apoi, la vreo 15 min de la incident se intoarce catre fratior spunandu-i " hai sa ne imbratisam, Petru"...priceless.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu