Dimineaţa, în cãsuţa din vis

Sunt amândoi în camera de joacã, pe canapea, strângând la piept fiecare câte doi bebeluşi de jucãrie, mici şi pufoşi. Petru işi ţine obrãjorul lipit de capul unuia dintre ei; când îşi aduce aminte, îl sãrutã zgomotos. Le-am pus playlistul cu "the wheels of the bus" şi toc, ca un chef, legumele pentru supã.
La un moment dat aud tãlpiţele lui Petru pe gresie; trecând pe lângã bucãtãrie strigã "mama", dar nu se opreşte, ci merge direct în camera de somn. Ca o maimuţicã începe sã sarã în patul nostru cel mare (cât sunt de dulci copilaşii mici când sar in pat!). Îl aud apoi "Nana! Nanaaa!".
Merg la Ana şi-i spun cã o cheamã Petru la joacã. Prichinduţa, trezitã ca din vis, alearga cãtre el strigând "vin, micule, vin!".
Încerc sã-mi continui treaba în bucãtãrie, dar de fapt, aş vrea sã stau pititã dupã tocul uşii şi sã înregistrez tot. Sar în pat ţinându-se de mânuţe, îsi pun pernele unul în capul celuilalt, se lovesc, Ana îl pupã repede şi-şi cere scuze "iartã-mã, Petru, iartã-mã".
Joaca se mutã la comodã. Scot hãinuţele din sertarele lor şi şi le aratã unul altuia. Aud guriţa Anei cum turuie (îi spune poveşti despre haine, când le-a purtat, de unde le avem, la cine le vom dãrui mai departe) şi pe Petru spunând câte un "daaa", "nu".

"Hai sa facem picnic, Petru"
"Daaaa!"
Ana pune pãturica pe jos, micul aleargã dupã coşuleţul de nuiele, care mi-a încântat şi mie copilãria. Este plin cu bunãtãţi. A uitat sã aducã sticla şi douã castronele. Face încã un drum, şi gresia râde sub tãlpiţele lui dragi.
Încep sã-şi dea mâncare unul altuia şi sã amestece prin castronele şi tigãi.

Vin repede şi eu din bucãtãrie.
"Chouette!" "Am ajuns la fix, sã mãnânc cu voi"
Se uitã unul la altul. Petru întinde mânuţa stângã, arãtând uşa. "Mama! Nu."
"Ce nu, mama?"

"Mama! Nu"
"Sã plece mama??! Sã vã jucaţi doar voi?"

"Da". In cor.

Şi uite aşa, dragii mei, se face un pic de timp pentru blog.

Ana, 3 ani si 11 luni
Petru, 1 an si 10 luni