Am zis de cateva ori, cand mi-a fost tare greu, ca ma duc la mama. Iaca, la mama sunt. Si-i bine, caldut, curat, mancare gatita (de altcineva)...3 zile tine fericirea asta, deoarece sambata ne suim iar in masina romb care ne va duce la marea azurie si la mireasma de caprifoi. Nu suna deloc rau, nu-i asa?
Luni, in 16 aprilie a fost botezul prichindelului. Greu, tare greu a fost. Sa planga el mititelul o ora intreaga si eu sa fiu acolo si sa nu-l pot alina?! Faptul ca preotul a facut semn sa nu il iau in brate atunci cand am crezut ca "ajunge!", m-a inrait destul de mult. Cred. Practicile bisericesti insa ma depasec cateodata...
Am stat si eu langa ei, am tinut-o pe nasa in brate, am plans cand mi s-a parut de nesuportat si am si batut din picior sa o scurteze odata. Pe scurt, nu este un moment pe care sa vreau a-l tine minte. Cat mi-a suspinat el, dragul, toata ziua de luni!
Ceva insa imi voi aminti: cum am ridicat-o pe Ana in brate, sperand ca la vederea ei Petru se va linisti. Iar ea, draga mea mica, i-a zambit si a inceput sa-i zica "eee, Petul, eee Petul" (cand nu puteam ajunge din prima la el, ii strigam de la 2 m distanta, adica de la " bucatarie", "eee, Petru, eee"...ca sa ma auda, sa stie ca sunt acolo. Ana a retinut...cat este de bun copilul acesta!).
Astea trei zile sa fie pline de armonie si liniste. Sa ai grija de tine, draga mamica scumpa.
RăspundețiȘtergereDespre botez, este bine sa-ti amintesti doar de partile bune care s-au intamplat. Restul...se lasa in urma.
Prichinduta este totala, draga de ea! Cum incerca sa-l linisteasca pe puiul mic si scump.
Drum bun, apoi, catre casuta voastra minunata!
Te imbratisez, draga mea. Multumesc.
ȘtergereOf, Dana, ce rau imi pare!
RăspundețiȘtergereLasa, duca-se, bine c-a trecut.
Uite, de asta zic eu ca fac botezul acasa, ca mi-a ajuns de practicile lor bisericesti. Asa am facut la Ana si asa voi face si la Alex. Si-asa la noi n-o sa fie decat familiile.
Imi vine sa va strang tare, tare, in brate, dragii de voi.
Of, ce trebuie sa fi fost in inima ta cand ai auzit puiul plangand atata timp... :(
Si eu simt la fel fata de Ana, cat poate fi de bun copilul asta. Azi am fost sibgura cu ei si atata am shh shhhit-o, draga de ea, sa nu-l trezeasca pe Alex. Si draga de ea nici nu mai vorbea in camera (il adusesem si pe Alex), doar gesticula...
Te imbratisez, Dana, sa te odihnesti zilele astea.
Draga mica! Sa-i saruti frunticica de copil bun si din partea mea.
ȘtergereA fost greu sa-l aud plangand, mai ales ca m-am obisnuit cu el atat de linistit. Off, nu mai povestesc despre asta, gata.
Un pic m-am odihnit, dar prea repede a trecut. Prea repede. Maine plecam si desi, imi este dor de linistea noastra, am sufletul greu. Va mai trece un an pana sa-i vad pe parinti? Pentru mine zboara timpul, dar pentru ei?
Va imbratisez dragilor, sa aveti un weekend frumos.
Dana, regret ca lucrurile nu au mers asa cum ti-ai fi dorit. Big hug for you all!!!! :*
RăspundețiȘtergereDraga mea, un pic parca am cobit-o; atat mi-a fost de teama sa nu planga, sa nu sufere, incat s-a intamplat. Am ramas impresionata de botezul Anei cand s-a intamplat acelasi lucru, dar parca la dimensiuni mai mici (avea suzeta, m-au lasat sa o tin in brate din cand in cand). Va imbratisez!
ȘtergereDraga mea am lacrimat cand am citit postul asta.Imi pare rau ca pentru o perioada de vreme vei simti o amaraciune cand iti vei aminti de botez dar in timp cu siguranta vei ramane cu amintire frumoase, vesele.Si Anuta, draga de ea e o dulceata de copil si sunt sigura ca tu povestesteti decat o mica parte din bunatatea ei de fetita scumpå.
RăspundețiȘtergereTe imbratisez, Iuli. Asa este, pastram cu noi doar amintirile frumoase. Iar Ana...da, este tare buna. Nu stiu ce am facut sa o meritam.
Ștergere