Carti pentru prichindei

Stiti Librariile Carturesti? Probabil ca da...ei, acolo vreau eu o vacanta.
Am ramas fascinata. Carti, agende, jurnale, cani de ceai...imi tot verificam, ca taranul(si nu o spun peiorativ,dimpotriva,cu admiratie fata de chibzuinta omului muncitor),"punguta cu doi bani" ca sa nu uit unde trebuie sa spun stop. Si ce lupta am dat cu mine! Mi-ar fi placut sa pot cumpara fiecare lucrusor pe care am pus mana.
Ana a gasit un cos cu jucarii, probabil pus acolo special, si nu am avut treaba cu ea vreo 30 de min. Petru dormea la piepul meu asa ca, am profitat din plin de timpul petrecut acolo.
Am cumparat cateva carti si astazi vreau sa va povestesc despre una din ele: "Rime pentru cei mai mici" (editia a 2-a revizuita si adaugita), de Lucia Munteanu. Pur si simplu, o ador!
Imi place sa-i citesc poezii Anei. Asa, frumos, cu intonatie, respectand virgula si punctul. Si, pana acum am crescut-o cu Cosbuc si Eminescu, autorii singurelor poezii care s-au incapatanat sa imi ramana in memorie. Poezii grele. Prea grele pentru sufletelul ei mic (iar poezii pentru copii nu stiu...pentru ca...asa a fost sa fie si daca nu ar fi fost asa, probabil acum altcineva imi crestea copiii).

Sa revenim la carte si voi cita din Pagina parintelui cateva randuri scrise de autoare:
"Mai intai, sa nu crezi cumva ca invatarea unei poezii este un simplu exercitiu de memorare!Este adevarat ca ritmul si rima faciliteaza aducerea aminte, dar poezia ii mai ajuta pe cei mici in multe alte feluri:le imbogateste vocabularul si le dezvolta expresivitatea vorbirii, ii obisnuieste cu ideea de comunicare si le deschide noi cai de relationare cu cei din jur, le hraneste imaginatia care este miezul creativitatii, si le nuanteaza sentimentele, ajutandu-i sa inteleaga mai bine lumea in care abia au pasit.
[...] Dincolo de ritm si rima, ea trebuie sa contina idei simple, imagini clare pe care copilul sa le poata vedea cu ochii mintii si, daca se poate, multa actiune. La varstele mici, copiii indragesc poeziile care se refera la jocurle si jucariile pe care le cunosc, la prietenii lor din lumea inconjuratoare [...]"

Imi plac toate poezioarele din carte, insa una mi-a ramas bine prinsa de sufletel:

"Fulgul de zapada
Primul fulg de nea usor,
Mi s-a pus pe obrajor:
-Buna ziua, mi-a soptit
Si pe urma...s-a topit!

Eu pe loc am intrebat:
-Mama, ce s-a intamplat?
Mama mi-a raspuns din prag:
-Cred ca s-a topit de drag!"