Inchide usa!

De acum inainte, invartim si yala dupa ce inchidem usa. Sa ma explic: usa noastra minunata o tragi dupa tine si ziua buna! S-a blocat, s-a inchis, doamne fereste sa realizezi ca ai uitat cheia in interior dupa ce ai inchis-o. Datorita acestui fapt noi nu invartim yala cand suntem acasa. Cine si mai ales, cum sa intre peste noi?

Astazi a iesit soarele si fie el si cu dinti am zis sa nu-l ratam. Imbrac copila, ma imbrac pe mine, o incalt pe ea, stai cu mama linistita, aici, pe hol, ca merg sa-l iau pe Petru. Si ma duc. La capatul celalalt al celor 38 mp, in dormitor. Pe Prichindel trebuia sa-l pun in wrap si in timpul operatiunii, cum l-am deranjat din somn, a protestat putin. Sa fi durat 5 min manevra asta?
Ma intorc. Hai puiule, ca mergem. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta...nu e Ana. Ah, se tine de sotii! S-a ascuns in baie. Nu. Dar, chiar nu. Incep sa simt pulsatii in tampla. Ma intorc in camera mare (apartamentul este stil vagon)..sub pat? sub masa? dupa perdea? Nu, nicaieri. Incep sa cred ca-i vis urat, ca trebuie sa-mi dau palme sa ma trezesc. Cred ca in 3-5,min cat a durat cautarea asta, mi s-au mai argintat 2 fire in tampla dreapta. Am deschis usa...nu stiu de ce...cred ca eram in stare sa merg sa chem un vecin. Bombaneam ceva si probabil ea m-a auzit...mami, mami! Fug jos pe scari si o gasesc in fata usii unei vecine, Monique, o doamna in varsta, tare draguta. Cu cateva minute inainte de incident, povestisem cu Ana despre cartea ce i-o daruise Monique de Craciun. O vad acolo, ingenunchez, cu tot cu puiul in wrap, langa ea, imi trec o mana nervoasa prin par ( noroc ca-i scurt, l-am tuns iarasi sambata) si o intreb "ce faci mamicule?" " monique dat catea". Vai, sufletelule! Ai dreptate, Monique ti-a dat cartea.

A deschis usa singura, a iesit, a inchis-o la loc si a plecat prin vecini. Asta a facut. Noroc ca stam intr-o rezidenta sigura, ca usa de la intrare nu o poate deschide, ca avem casa mica si nu a trebuit sa caut mult.
Poate ca daca eram un pic mai odihnita imi trecea prin cap ca a iesit. Ca doar stiam ca ajunge la clanta. A mai deschis usa, dar niciodata nu a inchis-o dupa ea.
In fine, cu ocazia asta deschidem cufarul cu "nazbatii". Ce-o sa mai rad eu de ziua asta, candva!

In alta ordine de idei, ieri noapte au fost -3 grade. S-au socat sudistii Frantei si s-au baricadat in case. Vecinele noastre erau in fata blocului si isi sopteau "tu as vu? elle est completement gelee"...despre apa din balti povesteau, ca era incredibil de inghetata:).
Pentru noi a fost haios. Ana s-a dat cu mare bucurie pe gheata. Pentru prima data in viata ei. Si imi tot spunea ca este Bambi (singura carte, sau cel putin singura din ultima vreme, unde este zapada si Bambi are un episod de mers dezechilibrat pe luciul unui lac inghetat). Este incredebil ce asocieri face la varsta asta. Ar merita un post separat in care sa o pun in lumina rampei si sa ma mandresc un pic cu ea.