Pentru ca ploua. Mocaneste, de ieri seara.
Ana s-a plictisit mititica sa tot faca puzzeluri singura si imi cere "fime" la calculator. Astea-i obiceiul mai putin bun care ne-a ramas dupa saptamana in care am avut-o pe bunica aici. Nu sunt foarte impotriva desenelor pe calculator, dar prefer sa nu le vada singura, sa mai fie cineva (tatal, de cele mai multe ori) care sa o tina de vorba, sa-i mai explice una alta.
Pentru ca imi dau seama ca nu am ce face si ajung sa-i pun "fime".
Pentru ca Petru doarme numai in brate si cu sanul in gura; daca-l pun jos, imediat, pe ceas, in maxim 10 min s-a activat. Prin urmare, Anei ii citesc stand in picioare, langa pat (iar ea vine cateodata si se sprijina de mine tot invitandu-ma sa stau jos..."nu se poate mamicule" "pange Petu?" intreaba ea). Asta asa, un exemplu. Cum ii dau sa manance? Hmm....arta si maestrie.
De astazi mi-am propus sa fac ceva. Daca imi iese, va spun. Sa nu ma mai laud degeaba cum am facut-o cu fotografia zilnica (de lucrat foto am lucrat, constant, 7 zile...dar cine sa descarce seara pozele? ca noi eram un pic ocupati sa leganam pruncul ce plangea de-ti rupea sufletul in bucatele mici, mici).
"If you are going through hell, keep going" (W. Churchill) ...motivant, nu?
A nu se intelege ca-i iadul la mine acasa. Doamne fereste, nu! Casuta asta-i plina de ingerasi:).
No, da' te mai ajunge cateodata...
Dana, de cateva zile ma tot gandesc cum o sa ma descurc cu doi cand pleaca Buneii. Si Sorin are job flexibil... Sa nu-ti mai zic ca ma apuca pandaliile cand ma gandesc ca Sorin va pleca, inevitabil, in delegatii de o saptamana..
RăspundețiȘtergereSperanta mea este ca mai cresc copiii si va fi.... altfel.
Alex este ca Petru, este non stop la san. Revin, ca-s pe tel...
Stii cum o sa fie Nela? O sa fie greut la inceput pana va dezmeticiti si pana pui la cale un plan de bataie. Apoi o sa iei cateun copil sub fiecare aripioara si vei face chestii pe care inainte le credeai imposibile. Iar Sorin o sa vrea sa iti ridice statuie iar tu vei spune "stai, stai! crezi ca asta-i tot? watch me doing this!":).
ȘtergereMi-am dat seama ca putem face absolut orice daca vrem si daca avem motivatia necesara. Imi este teama sa nu ajung la o anumita varsta (cand chiar nu mai pot face mare lucru) si sa imi dau bobarnace ca de ce m-am complacut in locusorul meu caldut si atat si de ce cu nu mi-am luat curajul in dinti sa fac diverse...dar asta-i alta treaba.
Ideea este ca se poate. Si am convingerea ca vei face fata cu brio.
Ps. Cred ca am mai spus asta...dar nu credeti ca ar fi o idee buna sa trecem la cv si mamicia asta? Nu asa, cu rusine, vezi doamne AM STAT acasa. Nu, am crescut 1/2/3 copii. De la zero. Si iata-ma, still shinny and happy.
Off, ca azi am avut o zi greuta. A stat Alex non stop la san. In scurtele pauze am adormit-o pe Ana, care si ea a simtit ca pluteste ceva in aer si a vrut si ea non stop la san. Sunt stoarsa de puteri, o zi grea.
ȘtergereAssa... da, cel mai probabil voi gasi resursele, asa e. Stii tu cum zic eu ca Dumnezeu ne da cat putem duce. Eu duc mult, gasim noi o solutie.
Mai, eu nu cred ca este o varsta de la care nu mai poti face mare lucru. Zau. Cred cu tarie ca putem face anything we set our mind to. Si asta e valabil pe toate planurile. Nu stiu, asa cred eu, poate ma insel. Dar da, inteleg ce zci. Stii ce se zice, ca cel mai mare regret vine nu ca ai facut ceva, ci ca n-ai facut un anume lucru. Bine, suna mai bine chestia asta in original, insa ideea asta e.
Si asta cu mamicia, clar e de trecut la CV. Si eu vorbesc destul de serios. Adica pentru mine o sa fie o mandrie cand ma voi intoarce, peste apoape 5 ani in campul muncii, si voi raspunde la intrebarea "ce-ati facut in ultimii ani?" cu "am crescut doi copii, incerc sa-i fac oameni" cu multa, multa mandrie. Orice angajator cu principii sanatoase asupre familiei apreciaza lucrul asta. Si daca nu o face, apai eu nu vreau sa lucrez pentru asa oameni.
O societate sanatoasa nu vede un sacrificiu si nici un moft asta cu statul acasa si crescut copiii. E ceva mult, mult mai complex si mai de admirat decat un banal job.
Hai ca m-am intis.
Va pup, ma duc la culcare ca sunt franta!
Somn usor Nela. Iti doresc o zi mai buna maine, cu soare si oameni frumosi.
ȘtergereIti dai seama cat o fi crescut Alex dupa suptul asta?! In mod sigur este un puseu de crestere. Si te cred ca nu-i usor, cu ambii pui alaptati...stii cum imi inchipui eu? Ca trag tot ce-i mai bun din tine (nu ma refer stric la hrana), iar tu nu te epuizezi,ci dimpotriva, te imbogatesti. Vroiam eu sa exprim ceva, dar nu iese ca in minte.
Cand ziceam de regrete...ar fi pacat sa imi treaca prin cap, pe la 60+, ca as fi putut face alpinism, scufundari si alte minuni; adica, fizicul mi-ar fi permis sa le fac la 30, dar mi-a pus psihicul piedica. Sau
Sau ca as fi putut face ALTCEVA, dar mi-a fost teama de schimbare, mi-a fost teama ca nu mai am timpul necesar, ca deja mi-a trecut timpul...mai am momente din acestea, cand imi spun "e cam tarziu, ai deja 30". Hai ca imi vine si mie sa rad de mine.
ȘtergereTe pup Nela.
Asa, hai ca acum sunt pe calculator.
RăspundețiȘtergereCe vroiam sa zic este sa hang in there, Sunt sigura ca vei gasi tu o solutie salvatoare. Si n-o sa fie vreme urata mult, stiu eu.
Te imbratisez si abia astept sa imi spui despre ce e vorba, ce ti-ai propus sa faci.
Multumesc mult Nela. Astazi este deja mai bine. A iesit soarele si ma bucur de el chiar daca-i cu dinti.
ȘtergereApropo, au fost -3 grade azi noapte. Brrr! Adevarat fenomen meteo pentru sudistii Frantei. Astazi "babele", pardon madamele, blocului discutau despre grosimea ghetii din baltile de afara:)
Pentru Ana a fost haios; s-a dat prima data pe gheata.
Te imbratisez cu mult drag!
Spor Dana draga! Trece timpul repede (prea repede) si veti depasi perioada asta mai dificila. Te imbratisez cu drag!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez si eu Monisule drag. Ai dreptate, trece mult prea repede.
ȘtergereMi s-a facut in dor teribil de ski, de munti inzapeziti, dupa ce ti-am vazut pozele astazi. Superbe!
haha, si mie mi s-a facut dor de schiat cand am vazut propriile poze:D. De aia le-am si pus pe FB.
ȘtergereAdevarul este ca am vazut ca sunt din 2008. Off, deci si tu? Tot cu dor? Ne-om lua revansa candva.
ȘtergereDa, cand o sa punem copiii pe schiuri ;)
ȘtergereCe pe faza ai fost!!! Te pup.
ȘtergereEu fac o tentativa cu Ana in iarna urmatoare; anul asta sper sa reusesc sa-i arat zapada:). Apropo, eu sunt singura in treaba asta, ca Grig se jura ca el nu pune picioarele pe asa ceva. Sta jos, ne asteapta cu vinul fiert, ceiucul cald.
Mie mi-e drag de mor de Ana,cum e ea atat de atenta si empatica la nevoile lui Petu...puiuta mica..
RăspundețiȘtergereDa...pro pt rubrica din cv :).Io de 4 ani tot "stau" acasa...
Va pup dragilor!
Da, Meli, sa stii ca-i tare atenta cu el, cu Petu mic. Sa o auzi cat este de haioasa cand vorbeste in soapta, sa nu-l trezeasca.
ȘtergereSi cv-ul tau sare in ochi de-a dreptul:). Pupam si noi, cu drag.