Petru la nastere 3240g, 49 cm.
La o luna: 4700 g, 57 cm.
La doua luni si 2 zile, adica ieri (19.01): 6200g, 61 cm.
Deci, vorba aceea: UaaaaaU, mama soare!
Prichindelul mananca mult. Oricand. Adoarme cu sanul in gura si protesteaza in lipsa lui; cum Prichinduta are nevoie de liniste pentru a dormi, evit tot posibilul protestele fratiorului. Tzac pac, taci cu mama, gata, ne-am conectat. Noptile au devenit mai usoare si odihnitoare (mentionez ca nu sunt pretentioasa...odihnitoare inseamna ca am o repriza de 2 ore legate de somn) de cand reusesc sa-l alaptez culcata, adica de vreo 2 saptamani. Si el suge. Tot. Nu lasa nimic. Zambesc in coltul gurii, caci mi-l inchipui peste 3 ani sterpelind din farfuria surioarei.
Ieri am asteptat 20 de min pana sa intram in cabinetul medicului. Am intrat cu el bine atasat de san. Doamna doctor ne-a mai intrebat una alta, o conversatie lejera, da de o termina flacaul masa. Da, stiu, avem un mic trisor: l-am pus pe cantar cu stomacelul plin, iar cand sa-l imbrace tata, i-a marcat in pic hanoracul...ei, dar orsicat! 6 kg!
In timp ce-l imbracam (amandoi, ca Ana avea de lucru in coltul de jucarii) ne dadeam coate si zambeam larg de parca reusise la admiterea la facultate "pfuai! 6,kg! tu iti dai seama?" "da, da am simtit eu la leganat ca-i tot mai greu".
Ne-am intors acasa si ne-am sunat parintii. Pai asta-i motiv strasnic de sarbatoare! Doamne, ca Ana niciodata nu a luat 1 kg/luna (cred ca 800 g a fost maximul ei).
Despre doamna doctor pediatru, numai de bine. V-am spus ca prima impresie ce mi-a lasat-o nu a fost tocmai buna, nu-i asa? Pentru ca mesteca guma. Asa, evident. Si mi s-a parut distanta.
Acum, cu fiecare consult, o plac tot mai mult. Inca mesteca guma, dar nu-i bai, poate incearca sa se lase de fumat si atunci, nu pot decat sa-i doresc sa reuseasca. Ieri, ne-a intrebat daca am adus vaccinurile. Prevenarul si Infanrix hexa erau la rand. BCG-ul, ce trebuia facut la o luna, l-am sarit. I-am spus ca nu, ca ne-am decis sa nu i le facem. Eram pregatita sa sar cu contraargumente, sa fixez cu privirea si la final, sa inchei cu "este raspunderea mea! Unde sa semnez?". Recunosc ca m-am stresat inainte de acest consult. Iar medicul nu a spus decat bine, fara sa se uite urat, fara sa incerce sa ne convinga de ceva. Bine, spus zambind. Ne place de ea. Si parca si noi ii suntem dragi.
Singura bila neagra: caramelele din bolul de pe masa. La plecare, Ana i-a spus " ol voal" si i-a facut cu manuta. Era aproape iesita, cand doamna doctor intreaba incet "Tu veux pas un petit bonbon?". Eu fac o grimasa "non, non, elle mange pas des bonbons".
Prichinduta se intoarce pe calcaie "un ptit bonbon???!"..si ce zambet avea pe fata! Si jur ca femeia a intrebat incet, incetut.
De unde stie copilul meu de bomboane? Cand este toata ziua sub privirea mea, iar noi nu avem in casa asa ceva. Singura chestie care imi vine in minte este o carte cu T' choupi care merge la circ cu bunicul si acesta il serveste cu bomboane. Asta este, nu-i tragic, dar daca in bolul acela ar fi fost miez de nuca, as fi cazut in admiratie vesnica.
Inca una si gata ca tot scriu la postul acesta de doua zile.
Cum este Petru la 2 luni?
-blond
-ochi albastri
-zambeste mult cand ne vede
-isi tine caputul (asta se intampla de ceva vreme)
-stand pe spate, isi intoarce caputul stanga/dreapta sa ne vada, sa ne auda
-este un scump si un dragalas bun de pupacit, asa, cu tzoc tzoc.
In 16.02, am fost la controlul de 3 luni. Petru a mai incetinit procesul de dospire. 6750 g si 64 cm.
Mami,Petru la 2 luni este o minune de copil ♥♥♥,"un ptit bonbon" ♥!
RăspundețiȘtergere5,9 kg avea si Daniel la 2 luni (luase 1,5 in prima luna)...si imi amintesc cat de mandra eram si eu ca l-am crescut asa mare cu laptele meu :)
Va pup dragilor,va pup dulce de tot!
Ayy, ce frumos ai spus-o! Chiar asa este, "un ptit bonbon".
ȘtergereMultumesc mult, Meli draga ♥.
Si da, suntem magice...crestem oameni.
Uau ce urias ai tu acolo Dana...l-am vazut si in poze pe FB. E superb! Vorba ta...bun de pupacit non stop...Tu esti Magica cu M mare...ai facut doi copii perfecti! Frumosi, de pus in revista!
ȘtergereOh, daaa. Este numa bun de pupacit voinicul nostru, asa apasat, cu tzoc, pe amandoi obrajorii.
ȘtergereTe pup si iti multumesc Cecilia. Zilele in deplasare sa zboare ca gandul...profita, plimba-te, viziteaza, fa poze, odihneste-te..
Ce figura esti! Am ras cu pofta la faza cu intratul la faculta!
RăspundețiȘtergereSi sa stii ca si noi am fi facut exact la fel, primul lucru probabil ca ne sunam parintii sa le dam vestea cea mare in legatura cu cat ia in greutate feciorul!
Ma bucur mult, Dana, ca ne-a dat doamne doamne copii mancaciosi.
Va pup cu mare drag!
Pai, da mai Nela, asa se incepe: tzopaim ca mingea cand vedem acul cantarului xa se suce, duuuce (cantarul era electronic, dar na...), ne topim la zambetele cu gurita aia mica, scumpa si stirba, manca-o-ar mama, ne bucuram cand se intoarce, cand face primul pas si tot asa. Cred ca bucuria asta a noastra, lasata sa se vada, sa se simta, intareste acolo, temelia increderii in sine...oh, yes, I'm the man, ca doar mama & papa asa spun.
ȘtergereDeci avem baietei papaciosi? Ah, ce bine! Hai, Nela scumpa, ca ne luam revansa.
Dana, draga mea, am cautat postul asta al tau, sa iti zic ca azi l-a, cantarit pe Alex.
ȘtergereAre 4500, dragul de el si 57 de cm.
Stii ce am facut primul lucru? Am sunat-o pe Buni, care era afara, cu Ana! :))
Va imbratisez, sper ca sunteti bine.
Tii, ce veste minuntata! Din categoria celor ce te fac sa oftezi prelung, sa iti lasi umerii obositi sa cada si sa iti ridici privirea sus...eu asa am perceput prima cantarire a lui Petru. Pare mult spus, dar tu ma intelegi si asta-i tot ce conteaza. Stiam ca ia bine in greutate, dar aveam nevoia de confirmare de la "inamicul" de data trecuta...got you, @$%&#*! :)
ȘtergereMultumesc mult Nela scumpa ca ai venit aici sa imi scrii despre bucuria ta. Creste atat de frumos voinicelul! Si inima voastra la fel, asa-i?
Te imbratisez cu mult drag!
Ps: suntem binisor, Petru are tot mai multa nevoie de mine si bratele mele, Ana a devenit tare matinala si sare peste somnul de amiaza, ieri seara m-am declarat "la pamant", dar mi-am dat seama in timpul noptii ca doar mi se parea:). E un pic greut acum, dar stii ceva? Ca si tine, nu ma satur sa ma aud spunand "copiii mei"...asa, cu emotie si putere, deopotriva.