Trecut de miezul noptii. Un copil scanceste si altul striga cu voce plansa "maaaa-mi-caaaa". Fug la cel plans caci scancitorul este abia hranit, deci nu-i urgenta. Omul tresara speriat si spune "ma duc eu la Ana"..."dar esti la Ana".
Lumea (mai ales cunostiintele franceze care stiu ca locuim intr-un spatiu micut) ne intreaba cum dormim. Le raspundem scurt (si sec) " nici noi nu stim inca".
Dormim bine. Mai ales in noptile cand copila nu se trezeste si nu se sperie ca de ce-i tata acolo si nu mama si mai ales, cand pruncul doarme neintors:))...stiu, sunt glumeata.
In mare-i bine. Nici nu ne rupe, dar presimt ca nici nu vom scapa curand de cearcane.
Pana sa se nasca Prichindelul ni se parea oarecum greut cu Prichinduta...paaaai, nu putem lua masa in oras ca se plictiseste fata si apoi nu ne mai tihneste...nu putem face un shopping lung ca depasim ora de somn etc etc...stati sa vedeti acum!
Revin, revin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu