Altele

Avem frigider ! Maaaare!!!
Tineti minte ca spuneam in postarea cu bucuriile cat de mult imi doresc un frigider; intr-o zi de luni am impresia ca am scris despre asta si marti a venit acasa omul si mi-a spus "se muta, Carla, stii...vinde frigiderul cu 30 de euro, numa sa ne ducem sa-l luam"...ohooo! iata-ma ca zbor! In momentul acela nici nu stiam daca ramanem in Franta sau ne intoarcem in tara din toamna, dar eram decisi sa-l luam indiferent de situatie; sa fim seriosi! Frigider cu 2 rafturi de congelator sus, spatios, sa am loc sa pun kg de rosi, dovlcei, ardei, sa intre si doamna lubenita, si carafa mea de limonada (cu rondele de lime si frunze de menta), si sticlele de lapte ale copilei si bericicile barbatului si cutiile de inghetata de la Carte d'Or (astea-n congelator)...toate astea la 30 de euro? Adica pe gratis, clar.
Ca sa-mi intelegeti pe deplin fericirea, va spun ca inainte aveam un refrigerator din acela studentesc, cu 2 rafturi de pus alimentele, un cosulet de legume si un picut de congelator. Devenise neincapator, sambata cumparaturile erau facute in functie de "crezi ca-l mai putem indesa si pe asta in frigider?", iar eu, vrand nevrand, aveam drum catre piata de cel putin 2 ori pe saptamana ca sa refac stocul de rosii, dovlecei sau salata. Fructele gen nectarine, prune, pere, de pepene/lubenita nici nu mai spun, le mancam aproape compulsiv in primele 2 zile de la cumparare (adica duminica seara nu mai era niciun fruct in casuta noastra) de teama sa nu se strice...acum au si ele, dragele, un locusor in frigider.

Operatiunea olita merge nesperat de bine! Va spun cu mana pe inima ca am uitat sa notez ziua cand am aruncat ultimul scutec cu pipi (scutec pe care-l pun si acum, preventiv, cand mergem la joaca si noaptea; somnul de zi si-l face doar in chilotzei); iata ca traiesc si minunea de a arunca scutecul la cos nu pentru ca-i murdar/ud, ci pentru ca pur si simplu s-au uzat "ariceii" de atata inchis/deschis.
Deja vine si se aseaza singura pe olita, iar daca suntem la locul de joaca incepe sa smiorcaie usurel si se tine cu mana de chilotzel...scot repede olita din punga si treaba-i ca si rezolvata.
Suntem uimiti de faptul ca se trezeste din somn ca sa faca pipi...si la pranz, dar mai ales noaptea. Marti seara i-am pus scutecel (sunt nopti cand o las si fara, avand grija sa aiba sub ea o aleza, insa atunci somnul nu-mi este prea odihnitor - da, uite ca am ajuns sa vorbesc despre un somn odihnitor! hai, ca se poate!- caci, nu ma pot abtine sa nu o controlez) deoarece vroiam sa fiu odihnita a doua zi. A inceput sa planga noaptea si s-a ridicat in fundulet; tata a adus repede olita, am pus-o pe pat si copila si-a facut treaba.

Chirie - imi doresc foarte tare sa ne gasim alta locuinta (eu, caci barbatul este destul de pesimist -sau realist?!- vis a vis de acest aspect si este aproape sigur ca nu vom reusi). Am mai povestit eu anul trecut despre cum stau lucurile cu gasitul unei chirii in Franta...greu, tare greu. Si anul acesta este la fel.
Cum ne-am cam ars cu proprietara noastra, am zis sa mergem pe mana unei agentii, macar sa avem cu cine lua legatura in caz de urgenta. Ash! La primele 3 agentii m-am dus personal, sa le spun ce si cum si sa-i intreb ce ne pot oferi. "Fara contract de munca pe termen nelimitat?? Deci, va trebuie garant, clar! Nu unul, cel putin doi". Offf!
Doi agenti imobiliari au fost draguti si mi-au aratat ofertele lor, dar al treilea aproape ca mi-a deschis usa, spunand ca atunci cand avem un garant, putem aranja o intalnire, sa mai discutam.
Acum, m-am invatat si sun inainte; parca-i mai simplu de primit un refuz prin telefon.

Apartamentul de acum are 38 mp (plus o terasa de 18, ceea ce-i asigura tot farmecul) si dupa mine, este tare prost organizat. Avem cateva obiecte de mobilier care sunt doar de decor, caci nu ne folosesc la nimic; holul, de altfel, destul de incapator este ocupat in buna parte cu 2 paturi supraetajate, pe care noi le folosim drept loc de depozit. Cele doua camere sunt lipite una de cealalalta, asa ca daca un copil plange in dormitor, sigur aude si celalalt.
Suntem la iesirea din oras, intr-un cartier frumos, linistit, inverzit, cu o plaja stancoasa la 10 min de mers pe jos; nu avem insa niciun loc de joaca pentru copii, iar ca sa ajung la cea mai apropiata piata fie merg 2 statii de autobuz, fie 15-20 min pe jos. In momentul de fata, prefer autobuzul, ca sa ajung repede acasa in caz de necesitati fiziologice de femeie insarcinata.
Proprietara a luat legatura cu noi sambata trecuta (Slava Domnului!) si i-am spus ca avem nevoie de spatiu, ca o sa mai vina un copil, ca o rog sa se gandeasca la o solutie (noi si in sifonierul din dormitor avem 2 rafturi mari ocupate cu cratiti si oale de-ale ei)...ne-a sugerat subtil sa inchiriem un garaj. Adica sa mai platim 80-90 de euro pe luna ca lucrurile ei sa stea in siguranta. Nu, multumesc! (desi, sincer sincer, in cazul in care suntem nevoiti sa ramanem aici, parca as fi in stare sa iau si varianta acesta in calcul si sa scapam si de cele doua paturi etajate de pe hol).

Ce as vrea eu? O locuinta mai maricica, un 45-50 mp, chiar nemobilata (eventual sa fie in bucatarie placa electrica de gatit) si sa fie mai aproape de centru (acum suntem la 4 km departare). Ca sa ma intelegeti...centrul din La Ciotat, care-i un orasel micut, este ceva cochet, chiar boem acum vara, cand sunt toate terasele deschise si cantaretii ambulanti iti incanta auzul, cand miroase a lavanda si sapun de Marseille; piata, centrele de joaca (am mai descoperit unul de curand, poate reusesc sa scriu candva despre el), spatiile de joaca in aer liber, parcul, biblioteca...totul, totul este acolo.

Ma pregatesc sa mai sun o agentie...poate, poate.

Si, da. Am anuntat si am rugat pe toate persoanele pe care le cunoastem, ca daca aud pe cineva care ar vrea sa inchirieze, sa nu uite de noi (probabil, pana la urma, daca am reusi sa ne mutam, tot cu un prorietar va trebui sa batem palma).

Am cunoscut o mamica prin intermediul fb, care are un blog frumos, si printre ale carei albume de poze am gasit unul special cu bucatarii. Doua mi-au incantat sufleteul. O sa mi le scanez si le lipesc undeva, prin casa. Sa le vad zilnic si sa visez la ele.