O sa incep o postare care s-ar putea sa fie lunga; cum Prichinduta doarme deja de o ora jumatate, am toate sansele sa nu o termin, asa ca, sa nu va speriati daca dau "publicati postare" fix in mijlocul actiunii...promit sa revin!
Mai intai de toate, va multumesc tuturor celor care-mi scrieti aici comentarii si va bucurati cu noi de frumusetile ce le impartasim prin pozele de pe Picassa. Va multumesc si iertati-ma ca eu reusesc atat de rar sa scriu ceva in blogurile voastre. Organizarea este cea mai slaba calitatea a mea in acest moment (na, ca fac zodia Fecioarei de ras, fir ar sa fie de treaba!) si nu stiu zau, cum sa o imbunatatesc.
Ma intreb adesea, oare cum va fi cand va veni pe lume Prichindelul? Cred sincer ca atunci, telul meu zilnic va fi sa supravietuiesc pana vine omul de la munca, voi ajunge sa ma consider norocoasa daca cei 2 copii dorm in acelasi timp si asa, ma voi odihni cu ei odata...o sa uit de bantuiala de pe net, citit articole sau carti, facut ordine/mancare..nu, domne! Simplificam viata! Just survive!:)
Olita...dintr-un spirit maimutzesc/de turma, am achizitionat una inca de pe vremea cand copila avea 7-8 luni; pe atunci, unele dintre mamicile ce scriau pe forumul unde activam si eu aveau deja succes la aceasta "materie", cu dovleceii lor; no, pai si noi nu? Iaca, nu! Ca fata nu dorea deloc sa stea pe respectivul obiect, destul de neprietenos si pe deasupra si albastru (am luat-o pe cea mai ieftina, gasita la Aubert, cu 8 euro...fara jucarele, fara brizbrizuri).
Am ascuns-o, ce sa-i facem. Era clar ca nu era pregatita, stiam si eu ca inca nu-i momentul, asa ca am uitat acest capitol ...am reasezat-o in decorul casutei nostre prin primavara acestui an. Cel mai adesea era folosita pe post de loc de depozitat jucarele mici, caci la altceva nu vroia sa o foloseasca fata noastra.
Tiptil, tiptil ne-am dat seama ca ne intelegem tot mai bine cu Prichinduta...ajunsesem la un soi de comunicare ce ne dadea fiori pe sira spinarii si aripi de zei. "Uite mai, cum creste".
Am inceput sa-i spun "aici facem pipi/caca"; ma duceam la baie si-i spuneam "merg sa fac pipi"...venea si ea fugutza carand olita pana in baie. O punea jos si zambea.
Prin luna iunie am inceput sa o las, dupa somnul de amiaza, fara scutec, doar cu un tricou; ma gandeam eu ca astfel, voi observa momentul (si nu este deloc de neglijat, intentia de a salva un scutec doua, chiar cu riscul sa faca pe cele 2 covorase, achizitionate la mana a doua...nu-i bai! Ma gandeam ca la ce "mare avere" am dat pe ele -amandoua la un loc, nu fac cat o cutie de Pampers, de 112 bucati- putem sa le si schimbam la sfarsitul procesului de invatare). Si am observat. Facea pipi...la inceput cativa stropi ce-i udau piciorusele...hopa, ce curge aici? Se punea jos, in fundulet, sa studieze procesul...aici era clipa mea de aur! Repede luam copila, o puneam pe olita si-i spuneam "faci pipi, faci pipi, este normal/este in regula etc etc". O perioada s-a inhibat si degeaba reuseam sa o tin 10 min pe olita ca nu se intampla nimic. Se ridica si imi facea un cadou pe gresie/covoras. Nu am certat-o niciodata, nu am chemat-o sa vada "prostia"; stergeam fara prea multe povesti. Ii spuneam doar, fara ton de repros, "uite, ai facut pipi pe jos...unde trebuie sa faci pipi?". Surpriza surprizelor a fost cand a inceput sa-mi arate olita ca raspuns la aceasta intrebare. No, asa deci!
Am prins curaj.
In urma cu 2 saptamani, intr-un we, ne-am propus sa o urmarim amandoi si sa incercam sa prindem cat mai des momentul. Este drept ca am pus-o mai des pe olita si ca am folosit acele minute ca sa rasfoim cartile Disney de povesti (pe care le adora); este drept ca a facut pipi si pe jos, iar caca de vreo 2 ori din picioare, pe terasa si am surprins-o fix cand incerca sa-si ia amprenta talpitei in materialul proaspat produs:). Dar, per total, au fost mai multe episoadele cu pipi in olita decat cele de pe covor/gresie.
Saptamana ce a trecut am perseverat si am incercat sa ne formam un obicei: la trezire, dimineata si dupa somnul de pranz, tzusti pe olita...cu teancul de carticele alaturi si eventual, o canuta cu lapte. In ultimele zile il executa pe pishu (cateodata si pe caca) imediat ce o asez si nu mai trebuie sa ma asez comod, intre perne langa ea, cu gandul ca va dura o vreme. Tot saptamana trecuta, pe miercuri parca, a facut Prichinduta o miscare ce musai a trebuit impartasita tatalui prin telefon: eram in camera de zi si numa ce o vad venind alergand de pe terasa; se uita putin agitata prin camera, gaseste olita si fuga la ea. Ei, daca acum 2 ani mi-ai fi zis ca imaginea asta imi va umple sufletul de bucurie si mandrie, cred ca as fi zambit in coltul gurii si as fi zis "bine, mai...cum spui tu". Am simtit acel moment ca o super extra mega realizare. De pus in CV, cu steluta, vorba aceea :)
De atunci, folosim cu succes olita. Doamne ajuta sa ne tina!
Ii pun scutec noaptea (pe care cateodata il gasesc gol a doua zi, dimineata) si cand mergem la plimbare; in rest, doar cu chilotei rozosini si fuschia umbla mandra prin casa. O intreb adesea in timpul zilei daca face pipi, iar ea da din cap negativ (incerc totusi sa nu o stresez prea tare cu intrebatul); cand nu semnalizeaza nimic, ii propun sa se aseze pe olita...o face singurica, nu inainte de a-mi arata cutia cu carti ce trebuie adusa aproape.
Ieri mi-am luat curajul in dinti si am zis "hai sa incercam si somnul de amiaza fara scutec" (dupa ce a adormit, am strecurat totusi o aleza sub fundic si pe toata durata somnului am pandit-o cu olita-n brate). A dormit doua ore jumatate si nu a facut pipi decat dupa ce s-a trezit, in olita. De crestat in grinda, nu altceva!
Astazi, la fel; numai ca dupa 2 ore s-a trezit si motzaia in fund...am pus olita in pat, copila peste si l-am fericit pe domnul Wc cu un pishulica; apoi ne-am intins amandoua si puiuta a mai dormitat pret de 15 minute.
Cred ca suntem pe drumul cel bun; stiu sigur ca procesul nu-i terminat, ca este posibil sa regreseze, sa refuze la un moment dat sa mai foloseasca olita, sa mai existe accidente, dar sunt pregatita sa le iau ca atare, sa trecem peste si la un moment dat, sa reincercam.
Care a fost cheia succesului la noi? Probabil rabdarea, faptul ca nu ne-am lasat stresati cu ganduri gen "uite, ne apropiem de 2 ani si tot cu scutec", ca am astepat ca ea sa fie pregatita, sa ne poata comunica diverse lucruri. Un fapt este sigur: trebuie sa avem incredere in copil si sa-l lasam pe el sa aleaga momentul. Ce daca altii deja fac de nu stiu cate luni? Lasa ca facem si noi...altceva!:)
Despre altele, intr-un post viitor, caci acum este prea tarziu.
Noapte buna, vise placute, purecii sa va sarute!
Si de la o mamica draga, am invatat o poezioara frumoasa ce i-o repet copilei seara, inainte de somn:
De prin stele, de prin luna
Adu-mi Doamne, noapte buna
De prin flori, de la izvor
Adu-mi Doamne somn usor
:)) treaba cu olita e grele...la 8 luni facea, pe la un an si 5 luni iarasi a avut o perioada de incantare maxima...facea pipi si canta. acum biara numai cand incerc sa-l asez pe ea. l-am lasat si eu fara scutec prin casa, mai ales in Bucuresti...si of course, a facut pe jos. la noi surpriza mare este alta: de vineri, sambata imi spune cand face pipi in pampers si daca il intreb de caca imi spune ca a facut. nu stiu de ce nu ma lasa sa-l schimb cand face caca...desi nu i-am spus niciodata ca e rusine sau chestii de gen. dar sunt sigura ca ii e rusine cumva.
RăspundețiȘtergereParca-l vad facand pipi si cantanad:). Mai, nu l-ati putut si voi invata sa fluiere?:))
RăspundețiȘtergereMaria, nu stiu nimic..doar ca rabdarea este cheia. Probabil ca baiatu' nu-i pregatit acum pentru olita; da-i pace o vreme si reveniti altadata asupra subiectului. Ma gandesc sa-l lasi cat de mult poti fara scutec (Ana statea 4-5 ore din zi), sa simta si el ca ceva se intampla si tu sa poti sa observi un eventual comportament special.
Tin pumnii stransi!
:)))) am gresit eu in exprimare. olita canta, ca e din aia muzicala. si el era super incantat. Acum o foloseste pe post de palarie de cowboy. Vreau sa- iau un colac de WC speical pentru copii. Cred ca l-ar interesa mai mult. Sunt multumita ca-mi spune cand face pipi, chiar si daca e direct in scutec. Fara nu pot sa-l las. la noi e cam frigut in casa, merge uneori centrala. si pe jos, peste tot, e mocheta. Accidente s-au mai intamplat, dar nu pot sa fac un obicei din ele. Te imbratisez.
RăspundețiȘtergerewaw , ce bine , Felicitari prichi , fetitza mare .
RăspundețiȘtergereSunt niste momente acuma care ne ating rau , ptr ca-i vedem cum cresc mari si uite asa , incet ajung independenti , si nu stii daca sa te bucuri sau sa plangi .
La noi e ..... nici nu stiu ce termen sa gasesc , mi-a venit sa zic aiurea :)
O las fara scutec prin casa , picteaza tot ce poate , covoare , presuri , canapea , gresie , parchet ,( si am patit-o si noi cu kk , exact la fel , pe terasa ), stie unde se fac toate treburile dar nu sta nici fripta pe olita sau pe colac la toaleta , plange cand ii schimb scutecul ( si nu stiu daca e din cauza ca il iau pe cel plin sau daca e din cauza ca-i pun altul ) .Deci e clar , Iza nu-i pregatita .
*Maria, este drept ca daca aveti o mare parte din podea acoperita cu mocheta, nu-i tocmai funny sa-l lasi fara scutecel (face pipi si nici macar nu vezi). Si sa stii ca-i bine ca-ti spune...mare lucru! Inseamna ca in mintisoara lui constientizeaza ceea ce se intampla. Eu pe Ana la inceput, trebuia sa o "citesc"...acum, deja se duce singurica si se aseaza pe olita.
RăspundețiȘtergere*Multumim mult, Danuka. Ai sa vezi ca va vei si momentul Izei. Da-i ragaz, nu o grabi, caci atunci cand sunt pregatiti totul se intampla ataaat de repede si lin.
*Domnule Tromba, va multumesc pentru interes, insa raspunsul meu este negativ.
O zi frumoasa tuturor!