Mâine este prima zi de ecole maternelle pentru Ana. Începe gradiniţa. Copilul meu merge la grădiniţă.
Simt că o arunc în lume...Lume! Ai grijă de Ana. Este cel mai bun lucru pe care voi putea vreodată să ţi-l ofer...
Ps: Astazi, un om cu care viata m-a pus o singura data alaturi (eram insarcinata cu Ana, sa fi fost cu o luna, maxim doua inainte sa vina pe lume) mi-a facut o surpriza frumoasa. Chipul dragalas al Anei, pe o panza. De nepretuit!
Succesuri! sa ne povestesti :*
RăspundețiȘtergeresuntem cu gandul si cu sufletul alaturi de voi!
RăspundețiȘtergereO să scriu aici, la comentarii, deoarece nu simt nevoia unui post special.
RăspundețiȘtergereAcum, la ceas de seară parcă lucrurile nu mi se mai par atât de dramaticem precum le-am văzut la 11:30.
Dacă până vinerea trecută eram toată numai un pesimism vis a vis de grădiniţă ( şi pe buna dreptate consider: 32 de copii intr-o clasă, dintre care 18 bobocei, acomodarea de 30 de min şi o slabă informare a părinţilor...s-a organizat o şedinţă prin vară, dar a fost mai mult aşa de " hai să vă arătăm încăperile"), luni, adică ieri am trecut în extrema cealălaltă fiind convinsă că dragostea şi respectul cu care Ana a fost crescută până acum, o vor ajuta să treacă lin peste evenimentul acesta.
La ecole, lume multă. Părinţi, bunici, aparate foto, camere de filmat. Am intrat ín curte şi un prim rând de lacrimi mi-a umezit ochii când am văzut că Ana noastră era pe lista unei educatoare recunoscută pentru blândeţe (cineva ími spusese să încerc să o rog pe directoare, la momentul ínscrierii, să mi-o repartizeze la doamna aceasta...dar am fost atât de zăpăcită şi directoarea atât de grăbită, că am uitat).
Numărul 16 era pe listă. Cu numele de familie scris corect (mare minune) şi prenumele greşite amândouă.
La intrarea în clasă ne întâmpină educatoarea, ne dă o hârtiuţă autocolantă cu numele Anei, să o lipim pe tricou, o foaie cu date de completat şi gata, bine aţi venit. Am stat o jumătate de oră cu ea, toţi trei. În timpul acesta a explorat toată sala, nu a stat o clipa lângă noi. Erau vreo 5 copii din 18 care plângeau amarnic, iar ea, mititica, íi evita în mod evident; pur şi simplu, nu trecea pe lângă ei, îi ocolea de la distanţă.
I-am repetat că vom pleca, va rămâne cu copiii şi doamna educatoare, că mamica va veni atunci când e ceasul 1 1 ( nu zice unsprezece, ci unu unu) şi i-am arătat ceasul pe perete.
Era bine când am plecat. Răsfoia o carte cu un personaj îndrăgit T'choupi.
RăspundețiȘtergerePorţile scolii se deschid la 11:25, dar eu şi Petru am ajuns acolo la 11. Am făcut greşeala, sau nu, să mă strecor ca să pot vedea ce se íntâmplă în clasa ei. Am un gol mare ín stomac povestind asta. Când am văzut-o pe Ana cu faţa roşie, suspinând, cutremurândui-se trupuşorul şi strângând în braţe ghiozdănelul, mi s-au inmuiat picioarele şi instant s-au umezit ochii. Ştiam că era epuizată. Am dat un telefon, două, trebuia să ma ţină cineva de vorbă ca să nu sar gardul. Tot priveam. Mi se părea că s-a mai liniştit. La un moment dat făcea un puzzle şi un băieţel a venit si i-a împrăştiat piesele. Atunci am auzit, prin geamul intredeschis, un sfâşietor "mămicaaaa!" şi ín două mişcări am fost la poartă, unde era şi soneria. A ieşit directoarea. I-am spus ca acum, dar acum vreau sa-mi aduca fetita. Mi-a zis cateva texte tip, s-a dus pana la clasa sa vada ce se intampla si s-a intors spunandu-mi ca nu este asa grav si ca nu poate sa ma lase inauntru. Inca 10 min. Cele mai lungi. Au ínceput sa vina si alti parinti. Cand s-a deschis poarta, am alergat disperata pe holul unde intrasem de dimineata. A venit o tanti dupa mine sa imi spuna ca pe copii ii recuperam prin alta parte. Cand am ajuns la locul respectiv (o usa a clasei lor, ce dadea direct in curte), eram deja penultimul parinte. Se facuse un şir. Educatoarea statea in usa, chema copilul si-l incredinta parintelui. Alte minute in care mi s-a tocat sufletul marunt marunt. Sa vad mamele acelea cu instinctul adormit, recuperandu-si copiii plansi si epuizati, tinandu-i brate (dar si doar de mana) si continuand sa vorbeasca tampenii si politeturi cu educatoarea...pfuai, de vrea doua ori am dat cu pumnul drept in palma stanga. Si nici nu puteam sa o vad pe Ana. A venit ín sfarsit randul meu si inainte sa o strige pe copila, educatoarea mi-a trantit un "a fost greu, cu adevarat greu". Pentru mine este nulă. Nu stiu de ce a simtit nevoia sa mi-o spuna atat de sec, probabil pentru ca am deranjat-o trimiţand-o pe directoare. A strigat-o pe Ana, nu i-a raspuns. Era cu spatele, facea puzzle (apropo, asta nu a putut sa remarce). Am strigat-o eu si s-a ridicat fara sa se uite in spate. Pana sa ajunga la mine a inceput sa planga de-a binelea, mi-a sarit in brate, langa Petru si dusi am fost.
S-a linistit incredibil de repede. Ne-am asezat pe o bancuta din curtea scolii si am mai stat acolo imbratisati. Deja nu mai plangea si imi cerea grisine. Si apa. Multa apa, mami, multa.
Ne-am dus in statia de bus, vis a vis de scoala. Acolo s-a asezat pe o bordura si eu langa ea, alaptandu-l pe fratior. Am intrebat-o cum a fost. Mi-a spus ca a plans. De ce puiut? De zgomot, mami, mult zgomot.
Asta este tot ce imi poate spune Ana despre prima zi de gradinita. Ca a fost mult zgomot. Si ca doamna i-a cantat un cantecel cu pisicute. Si ca a avut o eticheta cu numele ei si a pierdut-o.
Dana mi-au dat lacrimile...si mi se intampla rar.....imi vine sa urlu de neputinta...am simtit la fel in primele saptamanii ale Amei la gradi, apoi, pentru ca ea nu ne mai spunea ca nu vrea sa mearga lucrurile s au ameliorat..
ȘtergereAcum o luam de la capat...iar eu ma simt la fel de mizerabil ca prima oara...nu imi permit sa stau cu ea acasa si asta ma doare tare, nu inteleg de ce trebuie sa o incredintetez unor persoane complet straine si sa fie departe de mine atata timp...urasc aceasta societate...
Ana s-a dovedit tare puternica si curajoasa draga de ea...va doresc din suflet sa fie bine!
RăspundețiȘtergereS-a speriat de ceilalti copii care plangeau. Acesta este zgomotul ce a marcat-o. Adevarul este ca cel putin doi copilasi erau terminati. Tipau, se aruncau pe jos...eu, om mare, am fost impresionata de suferinta lor, dar ea, mititica.
In drum spre casa ne-am oprit la Artemis, prietena ei frantuzoaica, de doi ani jumatate si le-a povestit ei si mamicii ca a fost la ecole, ca au plans copiii si ea s-a speriat. Prietena mea a intrebat-o ceea ce eu nu reusisem inca, daca mai vrea sa mearga. A zis da.
Acelasi lucru a raspuns si cand a intrebat-o taticul, acum, seara.
Maine francezii nu merg la scoala. Este zi libera.
Joi ar fi o noua zi. Vedem...
Va multumim ca v-ati gandit la noi.
Of, Dana, am citit cu lacrimi in ochi pana la sfarsit. Imi pare foarte, foarte rau de experienta Anei. Nu stiu, daca as putea as veni pana acolo si te-as strane in brate. tare, tare. Ca stiu ca Ana este pe maini grozave.
ȘtergereAcum referitor la situatie, reactia Anei este abolut, dar absolut normala la situatia de acolo.
ȘtergereEste pregatita de gradinita si iti spun foarte sincer, cu mana pe inima, ca a gestionat situatia cu maturitatea emotionala a unui copil crescut cu dragoste, multa dragoste: a evitat insinctiv copiii care plangeau, pentru a se proteja, s-a jucat, a fost avida sa asimileze lucrurile bune de acolo, a strigat dupa ajutor atunci cand copilul acela i-a daramat puzzle-ul. Incredibil de bine a reacionat la toata schimbarea. Dovada este ca vrea sa mai mearga. Este ok, sa fie suparata sa sa fi plans, este mecanismul ei de a se apara. Daca nu plangeau copiii aceia probabil ca totul ar fi fost altfel.
Ceea ce nu e ok, dupa mine, bineinteles, este ca educatoarea sa nu faca nimic in privinta asta. Adica sa nu incerce macar sa o linisteasca pe Ana.
Revin mai pe seara ca s-a trezit Alex si azi ne mutam.
Am facut multe greseli de explimare, m-am grabit.
ȘtergereSi ce bine ca azi e liber, Dana. Nimic. dar absolut nimic pe lumea asta nu e intamplator.
Apoi e vineri si urmeaza weekendul. Acomodarea va fi mai usoara.
Nu poti cumva sa o aduci mai tarziu, sa nu prinda nebunia cu copiii aceia care plang? La Ana la gradinita imi zicea Sorin ca plangea o fetita dupa mamica ei. Daca ar fi fost mai multi cred ca situatia era alta si la noi, pentru ca e tare greu si oricat de zen esti, te afecteaza lucrul acesta, mai ales pe copilasi. Aici intervine priceperea educatoarelor si conteaza mult ratia cadru didactic / copil.
Nu vreau sa para ca iti dau sfaturi, Dana. Iti zic doar ce am vazut si eu din experienta mea ca ajuta. Sa ma opresti daca zic prostii, bine?
Neaparat sa ceara ajutor la educatoare cand o imbranceste vreun coleg, daca se simte amenintata. Este de datoria educatoarei sa aplaneze conflictul si sa linisteasca copilul.
Apoi cu apa, am senzatia ca a fost deshidratata, draga de ea. Nu stiu, fac pauza de mancat? Sunt sticlutele de apa puse la indemana copiilor, cum se procedeaza? La Ana am vazut ca le pun pe toate intr-o cutie, separata de cea cu pachetel, si ei se pot servi singuri cand doresc. Ii roaga frecvent cu apa (bine, la noi asa e clima). Nehidratarea corespunzatoare poate a contribuit si la starea proasta a Anei. Nu stiu, dar e bine sa se te asiguri de basic si cum educatoarele alea sunt ametite, sa ii spui eventual Anei sa ceara apa educatoarelor.
Of, am uitat: educatoarea aceea probabil ca s-a referit la situatie in general, ca a fost greu in prima zi, cu copiii plangand, nu ca a fost greu cu Ana, in particular. Se scuza, cumva. Stiu ca tu te-ai fi asteptat sa iti dea feedback (si ar fi fost normal sa fie asa) la integrarea Anei, dar cred ca nu feedback despre Ana iti dadea ea, ci mai mult despre situatie in general. Poate incerc sa ii gasesc circumstante atenuante.
ȘtergereVa imbratisez, Dana.
Ah, pe tine in special. You are doing a hell of a job!!
Danuta, am citit cu sufletul la gura, aventura prin care ati trecut.
RăspundețiȘtergereNela a punctat extrem de frumos totul si mesajul ei trebuie sa-l iei ca atare ca este unul optimist.
Daca Ana a spus ca mai vrea la gradi inseamna ca e de bine, totusi.
Era de asteptat ca prima zi sa nu fie roz, tinand cont ca acomodare nu s-a facut deloc iar ei sunt extrem de micuti.
Astazi trage aer in piept si maine incearca sa vezi lucrurile cu alti ochi. Eventual poti sa-i spui Anei ca de fapt nici macar nu pleci ci-l duci nitel pe Petru la plimbare ca e mic si se sperie de "galagie", dar orice-ar fi, esti prin preajma.
Va imbratisez si speram ca mersul la ecole sa devina totusi o experienta placuta.
Ana este un copil extraordinar, am fost impresionata de modul ei de a reactiona. Stia ca mami este mereu langa ea sa o protejeze, este un mediu total nou pentru ea, s-a descurcat minunat. Am trait alaturi de tine experienta si sper ca urmatoarele zile sa fie mult mai usor si placut totul. Sa mergeti cu drag la ecole.
RăspundețiȘtergereDupa cum spunea si Nela, nimic nu este intamplator. Numarul 16 care va insoteste...
Emotii avem si noi, maine mergem la sedinta cu parintii si peste o saptamana si jumatate vom incepe si noi gradi.
Asteptam vesti de la voi.
Va imbratisam!
Ana,
Mami fericita de Alex
Dana draga...mi-au dat lacrimile...sincer, citind experineta cu prima zi de gradi. dar zic si eu ca nela ca e de bine daca mai vrea sa mearga...Cred ca si eu ca adult as fi fost marcata de copilasii care plangeau...Tin pumnii sa fie bine in continuare...ahhh...ce emotii incep sa am eu acum. Hmmm....hai ca astept sa ne scrii si cum a fost vineri. Putere multa tie... sa poti sa o imbarbatezi pe Ana!
RăspundețiȘtergereDana , imi pare rau ca nu a fost cum te-ai asteptat , iti dai seama ce lume nou este ptr ei , unde trebuie sa se adapteze si sa invete sa lupte singurele , este foarte greu si dureros , insa daca mai vrea sa mearga i-a placut .
RăspundețiȘtergereNici la noi nu au fost roze , am lasat-o eu ok , insa cand am mers dupa ea era imbracata baieteste ,a se intelege haine de baieti , facuse pishu pe ea , ea mi-a zis ca le-a spus ca vrea pipi , iar educatoarea mi-a evitata intrebarea de unde ideea mea ca nu au bagat-o in seama , si era plansa toata , educatoarea mi-a zis doar ca a avut cateva episoade mici de plans , dar si ea vrea sa mai mearga .
Insa a marcat-o prima zi , ptr ca noaptea s-a trezit tzipand de 3 ori si a plans un pic
Nela aici cam greu ii consoleaza , cica trebuie sa se adapteze si sa invete sa fie mari si descurcareti
Si Iza a cerut apa cand a iesit si tzitzi desigur
Of, of , viata
Cand zic ca in varf de munte trebuie crescuti feriti dr toate si de toti :(
Curaj Dana , Doamne ajuta sa fie din ce in ce mai bine
Ganduri ce le-am mai raspandit astazi pe internet
RăspundețiȘtergere"m-a uimit si pe mine superioritatea cu care ma priveau restul mamelor ce-si asteptau copiii sa iasa de la gradinita (banuiesc ca nu erau chiar toate la al 2, 3 lea copil); eu fiind destul de ravasita in acel moment. Si lejeritatea cu care se consolau una pe alta ca "si al meu a plans, dar asta este, viata e dura, trebuie sa invete asta". Poate ar trebui sa profit si eu, ca Maria, de faptul ca sunt singura (se pare) "mama closca" si sa incerc sa o deviez pe educatoare putin pe drumul meu.
Desi nu cred ca sunt mama ei preferata si sigur nici nu voi ajunge sefa comitetului de parinti (am deranjat-o ieri trimitand-o pe directoare pana la ea in clasa, sa vada ce face copilul meu...de fapt, eu am trimis-o sa mi-o aduca) am de gand ca maine sa merg mai devreme, sa incerc o noua abordare cu educatoarea. Sa o rog sa ma ajute sa o ajut pe Ana. Sa colaboram amandoua ca Ana sa se integreze usor, iar ea, educatoarea, sa aiba un copil in minus care plange. Nu, nu vi se pare, mi-am facut speech. Deci, maine o s-o rog sa ma lase sa o recuperez pe copila mai devreme, sa nu stea de la 8:30 la 11:30, ci numai pana la 10. Ana se trezeste si f devreme, 6:30; de luni bune nu mai face siesta la pranz, dimineata nu este obisnuita sa manance mult si stiu sigur ca marti, a rabdat de foame si sete (nu le-au dat nimic sa manance ca daca e unul alergic). Doamne ajuta sa accepte, caci Ana, desi a plans (mi-a spus ca s-a speriat de zgomot -erau cativa copii care se tavaleau pe jos si plangeau, inca de cand au intrat in clasa-, nu a spus deloc ca s-a speriat deoarece mami nu mai era acolo), imi spune ca vrea sa mearga maine la ecole. Nu stiu, sper din suflet sa-i ating o coarda sensibila, sa o fac sa rezoneze un pic cu mine..."
"Am auzit de la directoare, pe cand incerca sa ma consoleze, ceva cu crescutul copiilor in glob de sticla si cum nu realizez ce mult rau in fac. Auzi aici, mult. Ei, la madame asta, o sa ma ridic in picioare la sedinta cu toti parintii si o sa-i spun cum ca, atunci cand vream sa sadim o planta, un copac il protejam un timp, il punem eventual, sub un glob de sticla. Asteptam sa faca radacini puternice si tulpina mai groasa si apoi il scoatem afara. Si ne felicitam ca l-am protejat, l-am crescut ca uite ce bine se tine chiar daca sufla napraznicul ala de vant. Si le mai bag si aia cu legea junglei, la care eu nu vreau sa-mi supun copilul..cum adica sa-l călesc de acum pentru suferinta? Asta-i scopul meu? Nu, doamnelor, scopul meu ii ala cu radacinile...praf ii fac, va zic! Poate reusesc sa mai trezesc si un instinct de mama..."
RăspundețiȘtergereMaine mergem iarasi impreuna, cu totii si sper sa ma pot intelege cumva cu educatoarea. O sa-i pun Anei in ghiozdanel, pe langa mancare si apa (a avut si data trecuta, apa si un mar, nu stiu de ce nu le-a folosit) si cele doua suzete mult iubite, care o ajuta sa se linisteasca un pic. Acasa le foloseste numai la somn, nici nu le da jos din pat.
RăspundețiȘtergereVreau sa-i mai spun ca, in cazul in care se intristeaza, incepe sa planga, sa nu incerce sa o ia in brate, ci mai bine sa o conduca intr-un loc mai izolat, sa-i dea ghiozdanelul si niste carti.
Am tot stat si m-am gandit cum oare s-o fi decompensat copilul meu. Cred ca in momentul cand i-au dus pe toti la baie, sa faca pipi. De parca toti ar avea nevoie in acelasi moment. Ana probabil nu a vrut, poate ca a pus-o fortat pe toaleta si de aici s-a stricat armonia. Sau poate, cand au vazut-o trista, au incercat sa o ia in brate, iar ea suporta atat de greu sa o atinga cineva strain.
Maine este o noua zi. Doamne ajuta sa fie bine. Cel mai tare imi doresc sa nu planga in momentul cand am incerca sa plecam (caci nu ramane acolo plangand); asta mi-ar da curaj ca are incredere in noi.
Multumesc ca va ganditi la noi si iertati-ma ca nu va raspund fiecaruia in parte. Ma simt ca un alergator de cursa care isi ia puterea si de la cei ce-l incurajeaza...o sa ma intorc la finalul "cursei" sa va imbratisez.
Dana, fara sa imi dau seama, am observat ca citind imi curgeau lacrimile siroaie pe obraz. Ai o fetita tare desteapta care cred eu ca se va acomoda tare bine. E normal sa planga daca ii vede pe ceilalti plangand. Va doresc mult succes in continuare si acomodare usoara. Pupici celor mici.
RăspundețiȘtergereA doua zi de gradinita.
RăspundețiȘtergereAm mers cu totii, pe jos deoarece am ajuns prea devreme in statia de bus.
10 min de mers un pic grabit.
Cand s-a vazut aproape se cladire a vrut sa se dea jos de pe umerii tatalui si sa vina in bratele mele. M-a strans, ne-am strans puternic una pe alta. I-am repetat singurul lucru ce am putut sa-l spun in acele momente, cand emotia ma coplesea. I-am soptit, i-am strigat "mami vine INTOTDEAUNA".
Educatoarea nu ne-a lasat sa mai intram in clasa (mi-a repetat si azi ca nu este bine sa fie asa atasata se mine, ca eu sunt de vina pentru ca-i transmit emotiile mele..oare astia fac ceva studii de psihologie??!).
Ne-a dat cateun pupic si a mers in clasa, direct la coltul de lectura. Nu a plans. Am simtit-o insa stresata.
Educatoarea nu ma lasa sa o recuperez mai repede. Sa o ia naiba!
I-am spus sa-i dea sa manance. Nu se poate. Le vor da la toti mar. Ana a mancat un ou moale se dimineata (si nu tot) si a baut un pahar cu lapte.
I-am spus sa-i dea apa, din sticluta ei. Nu se poate. Toti trebuie sa bea la fel, cu paharul.
I-am spus sa nu o ia in brate si sa-i dea suzetele, la nevoie. Cu asta a fost de acord.
In ghiozdanel i-a pus tati doua fotografii cu ei doi in parc jucandu-se. S-a bucurat cand i-am spus ca le poate lua cu ea, la gradi. Ideea ne-a venit inainte sa plecam, sper sa fie de ajutor.
10:22...inca o ora si iese omuletul nostru de la ecole.
Ufff Dana stau cu sufletul la gura sa vad continuarea...Ce a zis Ana? Cum a fost? Cum ai gasit-o?
Ștergereabia astept si eu sa aflu cum a fost!
ȘtergereDana, uite ce scrie o prietena de-a mea care se pregateste sa dea fetita (de varsta lui Santiago) la gradinita in Belgia: "Mi-a placut ca ne-au rugat sa aducem poze cu copilul si cu familia, asa ca de un album micut, sa rasfoiasca copilul albumul cand i se face dor sau cand vrea sa se linisteasca. Sau pur si simplu cand vrea sa povesteasca despre familia lui altora."
ȘtergereO sa fie bine!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDragele mele. A fost bine! Bine, mult mai bine decat am indraznit sa cer.
RăspundețiȘtergereDesi am ajuns la fel de devreme ca marti, nu m-am mai strecurat prin tufisuri sa vad ce se intampla in clasa. O vreme nu cred ca mai pot face asta.
Am reusit sa fiu al doilea parinte din sir:), asa ca am recuperat-o destul de repede. Am vazut-o cateva secunde inainte de a o striga educatoarea si era bine; avea suzeta in gurita, dar fata ii era linistita. Cand m-a auzit a venit razand, cu bratele deschise. Mi-a intins un dosarel verde (il primise dr la educatoare inainte) si mi-a spus "tiens, c'est pour toi, maman".
Oh, doamne, ce usurare! Faptul ca nu a plans nici dimineata, nici cand am recuoerat-o inseamna mult pentru mine; o dovada in plus ca radacinile sunt acolo...inca firave, dar infipte bine.
In statia de bus mi-a spus ca a plans (si tatalui, la telefon, tot asta i-a spus prima data "uite, tati, am plans la ecole" si pe la final a bagat un "da' mamica vine intotdeauna"...m-a topit, nimic altceva), dar nu de zgomot, nu de dor de mamica, ci pentru ca i-a luat un baietel telefonul albastru cu care ea se juca...deci, lucru normal la varsta aceasta cand nu stiu sa isi rezolve conflictele altcumva decat tipand sau plangand.
Maine merg doar eu cu ei. Uf....
Ana raspunde in continuare "da" cand o intrebam daca vrea sa mai mearga.
Tot maine, dupa amiaza, este sedinta cu parintii.
Multumesc, multumesc pentru toate gandurile bune.
Vroiam 3 copii. Nu cred ca mai vreau. Sarcina, nasterea, colicile mi s-au parut parfum pe langa emotiile de saptamana aceasta.
Dana,ce vesti bune! Ma bucur enorm ca sunteti mai bine.Draga de Prichi,atasamentul fata de voi ii da puterea de a gestiona situatia foarte bine.
RăspundețiȘtergereMie gradi mi se pare un pic rigida la capitolul approach/educatie(restul nu le stiu) din ce ai descris tu pana acum,insa nu mai insist acum ca sa-ti stric bucuria.Mai zic o data ce am zis si in alta parte doar:orice se poate negocia si sfatul meu e sa nu te lasi,sa iti spui parerea la sedinte,sa ceri la nevoie r/v cu directoarea etc etc.Dar deja te vad pregatita de lupta:) asa ca iti tin pumnii sa reusesti si sa integrati fetita frumos,armonios.
Pup cu drag si imbratisez.
Vineri, a treia zi de gradi
RăspundețiȘtergereSărim peste ea deoarece Ana s-a trezit de la 4:30 cu nasul infundat si temperatura crescuta....of, măi.
Multa sanatate, sper sa fie doar o viroza mica si scurta.
ȘtergereSanatate multa Dana! "Placerile" gradinitei...dar e mare lucru ca a doua zi a fost ok si mai vrea sa mearga. Va fi bine, sunt convinsa! Sa va recuperati repede. Weekend linistit sa aveti!
ȘtergereChiar ca. Sper ca nu e nimic serios si fara febra prea mare. Pupa fetita draga sa treaca repede:-*
RăspundețiȘtergereAm fost la sedinta cu educatoarea. Mare dezamagire. Atat se mare incat nu pot sa vorbesc despre ea acum; sunt si obosita...4:30 am este totusi o ora speciala.
RăspundețiȘtergereAna este bine, subfebrila, cu muci aposi. Nimic grav. Viroza nu a capatat-o musai de la ecole, poate am iesit cu ea la plimbare, seara, prea subtire imbracata (de fapt, cand se lasa noaptea, se plimba cu tatal ei caci are o noua pasiune, anume lanterna).
Ma intorc un pic la sedinta...am in cap imaginea aceea ce circula pe facebook, cu educatoarea ce decupeaza/ aranjeaza astfel incat toti copiii sa gandeasca la fel...o stiti sigur.
Oameni buni, ne-a rapus raceala. De la al mai mic la al mai mare. Ana este mai bine totusi si si Petru, desi ieri stranuta des, avea febra si-i curgea nasul rauri rauri.
RăspundețiȘtergereSedinta. Blanda noastra educatoare si-a inceput discursul cu "deci": deci, ma numesc M.A. Deci, ea este colega mea D. Deci, impreuna vom avea grija de copiii dvs...
In 60 de secunde cred ca a pronuntat de vreo 5 ori acest cuvant. M-a zgariat pe creier. Cu atat mai mult cu cat 10 min mai tarziu spunea cum un copil de 3 ani trebuie sa vorbeasca cursiv franceza si sa inteleaga aproximativ tot ce i se spune.
Ne-a povestit cum se desfasoara o dimineata cu copiii, cum fac ei diverse ateliere, de pictura/colorat, de modelat plastelina, de lectura; sunt tot timpul ocupati, fac lucruri serioase, nu joaca. Apropo de joaca, mi s-a parut ca sunt destul de slab dotati cu jucarii. Adica, ludoteca unde mergem si care se organizeaza intr-o alta ecole maternelle miercurea si sambata dimineata, este un paradis al jucariilor pe langa ce exista in clasa Anei. Puzzelurile le-am estimat asa, dintr-o privire, si cred sincer ca noi avem mai multe (15 la numar in casa noastra).
M-a deranjat cuvantul disciplina. Cum copiii nostri trebuie disciplinati si pregatiti temeinic pentru scoala cea adevarata. Cum la finalul anului toti vor fi evaluati si cum toti trebuie sa-si poata recunoaste numele si eventual, sa-si poata scrie prenumele. Spunea ceva de cerculete, bastonase, liniute. As fi vrut sa fi avut tupeul sa ma ridic de jos, de unde ma taram cu Petru, si sa-i spun sa o lase pe Ana sa se joace linistita, deoarece poate sa faca deja cam tot din cerintele ei ( astept cu nerabdare sa-i dea Anei o foaie si niste culori, sa-i faca fata mea niste desene).
Mi-a lasat un gust amar aceasta intalnire. Altfel credeam ca se intampla lucrurile intr-o tara precum Franta. Si sa stiti ca asta nu este valabil numai pentru sud. Nu. Si Dana K ce imi mai scrie aici, ne poate confirm. Si o mamica ce locuieste sus, sus, acolo, unde se agata harta-n cui, imi spunea cum la finalul anului de ecole maternelle fiul ei stia o anume poezie. Aceeasi poezie o stiau si cei doi prieteni ai lui ce frecventasera scoli diferite. Trist.
Am ramas la final sa mai vorbesc putin cu educatoarea. Apropo, sunt totusi recunoscatoare ca Ana a nimerit la ea si nu la cea proaspat intoarsa din concediu medical pe motiv de depresie majora. Stirea nu este oficiala, am aflat-o stand pe o bordura, cu Petru in brate, si lungindu-mi urechile la conversatia altor mame. Am tinut neaparat sa-i spun ca daca intr-o zi copilul va plange la intrarea in clasa, eu nu o voi lasa. "Ah, mare greseala, doamna! Il bagati in clasa, ii dati pupicul, va intoarceti pe calcaie si plecati repede". I-am zis de respect, i-am zis de incredere, de faptul ca daca eu spun "nu", vreau sa mi se respecte dorinta...de ce sa nu tratam asa si copiii? Nu, domne, copiii trebuie disciplinati, trebuie sa stie ca odata ajunsi aici, trebuie sa stea aici, ca noi, adultii, decidem pentru ei si alte balarii.
Un vis urat, va spun.
Nu exista scoli alternative, gen Montessori, in zona noastra. Sunt doua in Aix de Provence, dar nu se poate pune problema sa ne mutam acolo. Exista o scoala particulara in oras, catolica. Ma voi interesa cum se petrec lucrurile acolo.
Revin maine. Trebuie sa va povestesc cum o mai pregatesc pe Ana.
pffff, cam de vis urat ce povestesti. bine ca ai zis, ca prima intrebare era daca nu aveti alternativa. deci :D nu aveti. Dar daca o tii acasa si o dai direct la scoala, cum ar fi?
RăspundețiȘtergeresanatate!!! :*
Monis, nu pot sa o tin acasa pana la 6-7 ani. Adica, as putea. Daca am castiga la loto, as mai face vreo 2 copii, ne-am muta la tara, intr-o casuta fara etaj,as deveni moasa satului, Grig ar lansa planoare din varful dealului, in timp ce-si paste turma de oi (si ar mai schimba din cand in cand obiectivele la dslr ca sa iasa bine in poza minunatele planoare)...deh, trai de milionar excentric.
ȘtergereMai, si noi jucam la loto, numa nu se aliniaza astrele:).
Acum, serios. Anul viitor as vrea sa incerc sa lucrez ceva, sa ma apuc de niste cursuri.
O sa mai scriu mai jos.
Multumesc, te imbratisez!
Off Dana , eu sunt la 2 pasi de la depresia majora , dupa 2 zile in care abia mai scapa cate o lacrima , in ultimele 2 zile Iza plange griaznic cand o las , si eu apoi dupa ea , incerc sa o consolez cat pot si sa steu cu ea in brate dar nu ma lasa sa stau cat vreau eu , cand educatoarea zice ca trebuie sa plec nu mai pot sta , am incercat sa fortez dar am primit aceleasi raspunsuri ca tine , le enerveaza faptul ca Iza NU vrea sa veb franceza si nici nu au chef sa se streseze cu ea .
RăspundețiȘtergereNici nu stiu ce sa mai fac , pfiuuu , trebuie sa ma intorc la munca si nu se arata roza situatia si inca nu am lasat-o la cantina si dormit .
Of, scumpa de tine! Te imbratisez, va imbratisez, incerc sa dau cumva de tine, sa gasesc numarul de telefon
ȘtergereDana draga , le ai pe a tale probleme , scuze ca m-am descarcat la tine aici , ce vroiam sa-ti arat era ca nici la noi nu e asa de bine , si ca toate trecem prin asta .
RăspundețiȘtergereStiu ca si pe mine ma condamna din cauza ca Iza e asa atasata de mine , nici nu le-am spus ca inca e alaptata de frica sa nu o primeasca la scoala .
Stiu ca se va obisnui pana la urma , sper din tot sufletul sa ajunga sa-i placa colectivitatea , dar o sa treaca asa 1-2-3 luni
O sa-ti trimit un mp cu nr meu sa-l ai
Bisous si curaj :)
Dana...of... am citit si eu abia acum si am plans de la inceput la final. ce trist, ce trist. Dar de ce copiii trebuie disciplinati? Dresati, ia degraba spun eu...foarte frumos ca fac atatea activitati, dar copilaria e facuta sa te joci, nu sa fii serios, responsabil si disciplinat. of...ce revoltator ca se mai intampla asa ceva in lumea in care traim. Incep sa apreciez modul mai haotic si mai lipsit de disciplina al englezilor. O pup pe Ana draga de ea. cu cat stoicism a acceptat ea situatia. Iar tu, tu draga mea, esti my hero. Pai eu plangeam in usa casei uitandu-ma la Aidan cum plangea de pe umarul lui Sergiu cu mana intinsa inspre mine si tipand "mamiiii". sfasietor. evident ca pe mine ma certa Sergiu ca eu fac din astea in fata copilului si el cand ajunge la gradi e ok. Normal ca e ok...ce sa faca? sa planga 5 ore pana vin dupa el? Sper din suflet sa gasiti solutia potrivita, iar Ana sa se acomodeze repede. Educatoarea in schimb...now that's another story.
RăspundețiȘtergereAstazi a fost a treia zi de ecole si prima cand am mers doar eu cu ei. A fost bine, nesperat de bine. Nu a plans cand am lasat-o (si nu am fugit, am stat ascunsa dupa un colt si am urmarit-o cum s-a dus tinta la bucatarioara si a inceput sa gateasca ceva pe acolo) si nici cand am recuperat-o. Madamele au spus ca nici cat a stat acolo nu a plans. Nu am totala incredere in ele ca nu m-ar minti ca sa ma linisteasca. Cand am intrebat-o pe Ana mi-a spus ca a plans pentru ca nu a vrut sa imparta cu o fetita bucatile de pizza de plastic...i-am spus ca jucariile de la ecole sunt ale tuturor copiilor si ca este bine sa le impartim; cu jucariile de acasa este alta poveste, daca nu vrei, nu trebuie sa le imparti. Dupa discutia aceasta, copila a spus "la ecole impartim, mami...tiens, c'est pour toi, petite fille".
RăspundețiȘtergereInca raspunde afirmativ cand o intreb daca mai vrea sa mearga.
Cum o mai pregatesc?
-In we am luat cutia cu animalute de plastic si i-am propus sa ne jucam de-a ecole.
Un cal marisor si negru este dna educatoare, Marie Ange.
O vaca roscata portocalie este dna ingrijitoare, Delfine.
O alta vaca cu pete negre este tanara Paola, ce urmeaza sa fie educatoare si isi face practica in acest moment.
Familia de girafe este in rolul principal. Tata-girafa pleaca dimineata la munca, iar mama si copilul-girafa merg la ecole. Acolo ii intampina cele trei doamne. Le zice bonjour, le da cateun pupic (e asa draguta cum le apropie pe animale sa le pupe, nu sare deloc peste etapa asta), se intoarce la mamica, ii da si ei un pupic magic. Mamica girafa spune "sa nu uiti, puiule:mamica vine intotdeauna!" (da, Ana zice si face toate chestiile acestea si cand se joaca singura). Apoi copilul girafa se duce la ceilalti copilasi ( o "turma" de vitelusi, porcusori, un elefantel, un iepuras, un miel, un magarus). Si le zice si lor bonjour, hai sa ne jucam.
Este fain jocul acesta. Prima data cand am facut treaba asta, am simtit efectiv cum Ana se lumineaza, prinde curaj, ii zambea toata fata la gandul ca ea este cea care are controlul asupra situatiei. Plus, astfel a reusit sa le identifice pe doamne: educatoarea este inalta, cu parul negru, Delfine are parul galben, iar Paola are fata maronie. Ca o paranteza: pentru ea este foarte important sa stie numele persoanelor cu care intra in contact; astazi in timp ce ne indreptam spre statia de bus, mi-a aratat un baietel si a spus "pe copilasul acela il cheama....hmmmm?" "nu stiu puiule, hai sa-l intrebam". Si ne-am dus. Asa am aflat ca el este un pui de rus, ca va avea 4 ani in ianuarie si ca vrea sa mearga la ecole, dar numai cu mami (este unul din copilasii care plang tare dimineata...cu ocazia aceasta mi s-a spulberat mitul cum ca, cu cat este mai mare copilul, cu atat se acomodeaza mai usor. Apropo, Ana este cea mai mica).
Cu ajutorul acestui joc, cu animalutele, aflu si eu mai simplu, si fara sa tot insist cu intrebari, cam ce se intampla la scoala. Astazi de ex, la pranz in timp ce incalzeam supa, am auzit cu cei doi vitelusi si magarusul cantau "ainsi font, font les petites marionettes".
-Ii vorbesc destul de des despre educatoare, le numesc, le descriu. Cum spuneam mai sus, simt ca o ajuta sa le identifice.
RăspundețiȘtergere-Astazi, in drum spre scoala, am trecut pe langa niste floricele, din acelea mov albastrui ce se intind pe garduri. A vrut sa rupa una si eu i-am propus sa luam trei, sa le ducem la doamne. Bineinteles ca am ajuns cu ele ofilite si rupte, caci floricelele sunt fragile. Chiar si asa, Ana a tinut sa le dea. Delfine, ingrijitoarea, a intrebat-o daca are voie sa-i dea un pupic si Ana i-a intins crestetul capului. Nu imi venea sa cred. Oricum, pe D. simt ca o place cel mai mult.
Va intrebati probabil de ce continuam sa o ducem, in conditiile in care aceasta scoala este departe se visele noastre.
Am decis sa-i dam o sansa. Ana merge la ecole atat timp cat ea va dori. In momentul cand va spune "azi nu vreau", asa va fi. Asteptam sa treaca doua saptamani, o luna si apoi tragem concluzia. De aceea, cred ca voi renunta sa mai scriu ce se intampla in fiecare zi, dar promit sa revin cu o postare in 4 octombrie.
Tatal ei isi doreste ca ea sa mearga la ecole. Adica, daca eu sunt revoltata si pufnesc in stanga si-n dreapta cand imi aduc aminte se scoala, el ma domoleste si-mi promite ca voi simti curand ce bine ii face Anei colectivitatea.
Pe de alta parte, am avut cateva momente cand am fost jos. Si cu mainile ridicate, tot nu atingeam nivelul de plutire. Faptul ca Ana ar merge 3 ore dimineata la scoala, m-ar elibera putin, mi-ar lasa un pic capul sa se odihneasca.
Ana nu pare sa fie afectata in mod negativ de mersul la ecole. Si zic eu ca nu stie sa se ascunda. Nu s-a schimbat inca nimic in felul ei de a fi, nu a avut regrese, nu plange acasa, nu s-a modificat somnul.
Acum cand ma gandesc la plansul din prima zi si la usurarea si veselia ce a cuprins-o din momentul in care a fost in bratele mele...i-am spus eu de multe ori ca "mami vine", dar ea nu stia sigur mititica. Atunci cand mi-a sarit in brate, fata ei parca striga "deci, tu chiar te intorci intotdeauna".
M-am intins mult; ma opresc caci este tarziu. Somn usor, vise placute, ingerii sa va sarute!
Dana iti multumesc mult mult ca iti iei din timpul tau si mai ales al puiutilor sa ne impartasesti experienta ta, a voastra. Pe mine ma ajuta mult , plus ca mi-ai dat idei pentru acomodarea mai usoara a Isabelei. Eu una am emotii mari, daca incerc sa vorbesc cu cei din jurul meu spun sunt ca sunt nevrotica si ii transmit fetei grijile mele fata de o problema care nu exista...toti copiii TREBUIE sa mearga la gradinita. De acord pana la un punct. Isabelei ii place colectivitatea...sper sa se integreze usor. Educatoarele noastre mi-au facut o impresie buna...desi au fost putin mirate ca am avut timp sa ma duc sa "inspectez" gradinita. M-a distrat termenul ...dar nu am comentat. Despre educatoarele voastre si disciplinatul...nu am ce comenta. Sincer ma asteptam la altceva de la sistemul educational francez. Sincer...Acum sa vedem impresiile voastre dupa o luna. Ma bucur ca Ana s-a acomodat...eu astept cu nerabdare vesti de la voi pe blog...imi cer scuze ca am ocupat atata spatiu. Va pup cu drag!
ȘtergereOf. Am avut si eu parte de oameni "minunati" care m-au facut sa ma simt o ticaloasa pentru ca nu stiu sa-mi controlez emotiile si ca astfel, ii transmit copilei temerile mele. Auzi, ca trebuie sa fiu tare, ca nu-i mare branza, ca toti trecem prin asta, ca ce daca plange si ea un pic acolo; sa vada, sa simta ca viata-i grea.
ȘtergereLe-am zis ca viata nu-i grea, e fix asa cum ti-o faci tu.
Va imbratisez mamelor, dragelor. O sa va povestesc mai multe, curand.