Despre drum

Am ajuns, acasa, de o saptamana.
Primul lucru care l-am facut, dupa ce am pus copilasii adormiti in patul din dormitor, a fost sa deschid usa spre terasa. Eram convinsa ca ma va lovi direct in nas si-n suflet mirosul caprifoiului, dar nu...inca nu a inflorit. Dar si cand o va face! Oh, mama... A crescut in schimb, foarte mult. Anul trecut erau cateva firicele razlete printre crengile arbustului ce ne inconjoara jumatate de terasa. Acum, a invadat de-a dreptul gardul viu. Deci, il asteptam. Va tin la curent.

Era trecut un pic de miezul noptii cand am ajuns. Rupti. Nu atat de drumul in sine, cat de consumul nervos facut in momentele cand am ratacit prin nu-stiu-ce-orase pentru ca gps-ul probabil, obosise. Ne lasam de sportul asta, oameni buni. Sa mai creasca copiii, sa perceapa calatoria ca o aventura, sa ne luam o masina mai confortabila (caravana?:) )...pana atunci, stam cuminti aici, cu bratele deschise si-i asteptam pe cei dragi sa ne viziteze.

Un rezumat al drumului: la ducere - Ana nu a dormit deloc in noul ei scaun de masina, Britax evolva 123, modelul vacuta, ea care dormea de rupea pe parcursul calatoriilor mai lungi ( cel mai mult a dormit 3 ore jumatate, spre 4). Petru ? Somnul nu-i de el. 2-3 reprize de 15 min. Pe ceas. Scoica lui era pe scaunul din dreapta, iar eu am stat in spate cu Ana si am facut ceea ce nu recomand nimanui: l-am tinut in brate cea mai mare parte a drumului. Copila si-a ocupat timpul cu carti, niste masinute si Cars, Cars, Cars. A mers aproape non stop dvd playerul si mai ca am invatat replicile din filmuletul cu povestile lui Martin (varianta franceza a lui Bucsa). Am dormit in Slovenia, hotel fara mari pretentii, curat. Si la ducere si la intoarcere am preferat sa facem pauze rare, dar mai lungi, cum s-a intamplat in Ungaria, cand am oprit la o benzinarie ce avea si un fel de restaurant (Marche, se numeste) si un loc generos de joaca. Am petrecut acolo aproape o ora, timp in care Ana a alergat in toate directiile, s-a dat pe tobogan, a desenat. Am ajuns in Cluj Napoca, a doua zi, pe la 19:30. La intoarcere, copila a reusit sa aiba cate o repriza de somn in fiecare zi a calatoriei; poate si pentru ca am pus niste bagaje in asa fel incat piciorusele sa nu-i mai atarne. Am innoptat in Ungaria, hotel (mai) dragut, personal super prietenos (la micul dejun au adus imediat scaun pentru Ana, apoi i-au daruit niste jucarele si cand copila si-a manifestat interesul pentru un balon agatat pe acolo, in secunda doi a venit un tanar cu el in mana). Cam asta a fost.
 De retinut, din experienta noastra de haiduci:
-necesitatea unui scaun bun in care sa se poata odihni copilul (sa se lase pe spate suficient, eventual sa aiba un suport pentru picioare, cum am aflat ulterior ca au cele de la BeSafe).
-dvd player
-pauze in spatii unde copilul sa poata alerga in voie, in sus si-n jos
Gata, ca se face miezul noptii imediat. Revin cu poze.