Duminica a fost tare frumos. Soare, cald, nicio adiere de vant. Marea linistita. Am luat-o pe Ana de manuta si ne-am dus. Doar noi doua, velo-ul, aparatul foto si marea. O ora si jumatate. Timp fara de pret.
Sa stii ca are spor la "pedalat". Si la vale (cand imi inghiata sangele-n vene si imi musc buzele sa nu strig prea tare) si la deal (ehe, cine urca relaxata dealul acela, de la bus pana acasa? ca daca nu era velo-ul trebuia sa o duc in spate pe Prichinduta, dar asa...are si ea mandria ei de campioana!:) ).
Asa vrem sa credem, ca este o investitie si inca una buna. Doar vine si voinicul din urma. I-am dat mult timp tarcoale, pentru ca am luat-o direct din magazin si am putut astfel sa o pipaim, sa o adulmecam pe indelete.
Heeiii am revenit acuma seara pe pamant romanesc cu internet :)) si ce-mi vad ochii in google readerul cu 114 postari necitite? O poza superba, cu o domnisoara-surioara mai mare, cu mare, nisip, cer, soareeeeee (sper sa nu cad in depresie, in Budapesta era soare si 15 grade, la BM am gasit 0 grade cu ploaie si ceata :D) si o bicicleta Wishbone! Super! Pupici!
Ralu, sa stii ca ma gandesc adesea la tine cand sunt pe malul marii, stiind cat de fericita te face. Iti doresc ca la un moment dat, in viata aceasta, sa ai parte de o vacanta prelungita in apropierea marii/oceanului.
Wishbone ne place tare mult. Noua ca noua, dar sa vezi oamenii pe strada ce zambesc, intorc capul si intreaba " de unde? de unde?":). Iar Ana...i-a atins cineva ghidonul din greseala. O mica tragedie! "Paf, paf mami, paf la mon velo" si-l pupa de mama, mama. Poate reusesc sa scriu cateva randuri speciale despre ea, despre Wishbone, dar nu mai promit.
Iar cu plecatul. A devenit o necesitate odata cu aparitia lui Petru. Imi dau seama ca si Ana si eu avem nevoie de un timp al nostru. Doar eu cu ea. Sa fiu atenta numai la ea, sa o iau in brate, sa o port daca vrea. Cu ocazia aceasta Grig petrece timp cu feciorul, isi intaresc legatura si fac planuri cu undite, meciuri de fotbal, aparatura foto:). Of, Doamne ca nu-i usor, dar te adaptezi...si cand ii mai greu gandesc ca sunt de doua ori norocoasa.
Da, stiu ca asa se recomanda, timp one on one cu fiecare copil, sa se simta importanti. Dar daca nr. 2 ar fi ca Alex, uite pana cand ar implini 2 ani jumate sigur nu as putea face asta fara sa-i provoc suferinta. Scuze ca scriu despre trairile mele, dar de vreo 3 luni ma gandesc zilnic de cateva ori "acum e momentul pentru bebe2!", pentru ca dupa cateva minute sa spun "ah, nu m-as descurca cu inca unul pe langa alex, nu m-as descurca cu alex in oboseala si greata din primul trimestru, nu m-as descurca cu alex si un bebe mic in extenuarea lesinata de dupa nastere, ca abia ma descurcam atunci doar cu alex, nu m-ass descurca cu doi, daca acum ma descurc asa greu cu alex, si daca atunci cand era bebe mic nu reuseam nici sa fac un dus sau sa fac pipi sau sa mananc, sau sa beau un pahar cu apa, pentru ca eram nevoita sa stau cu el pe fotoliu, sa doarma pe mine, altfel era tragedie.... Of, nu stiu cand e mai bine, pentru noi batranii, pentru alex sau pentru viitorul pui. Scuze din nou de revarsarea de pe blogul tau.
Ralu, daca imi permiti, te gandesti prea mult la ce si cum va fi. Un lucru trebuie sa il clarifici: daca va mai doriti un alt copil. Pentru ca daca da, ar cam fi momentul. Eu asa zic. Ar fi pacat sa fie diferenta mare de varsta intre ei, sa nu fie din aceeasi "poveste", sa nu aiba jocuri impreuna. Pentru ca al doilea copil il aduci pe lume si pentru primul...ii faci un dar, daca vrei. Sa aiba un partener de joaca si apoi un prieten de nadejde ( stiu, stiu nu toti fratii sunt " ca fratii", dar asta cred ca se datoreaza in mare parte parintilor: cine nu a auzit de comparatii, de apostrofari gen " tu de ce nu poti scrie la fel de frumos ca sora ta?" etc, de "va iubesc pe amandoi la fel, de aceea daca ii cumpar lui ceva, imediat iti iau si tie"...in fine, asta-i alta poveste din care am facut si eu parte si ma rog sa gasesc intelepciunea sa nu o repet). Crezi ca mai tarziu Alex nu va fi deloc afectat de aparitia unui alt copilas? Sau poate va fi doar putin afectat, voi fiind acolo, alaturi de el, repetandu-i cat de mult il iubiti. Si odata cu al doilea copil, vei fi nevoita sa ii dai putin drumul primului, sa il lasi sa se duca, tu doar urmarindu-l cu privirea...ceea ce nu-i tocmai rau.
Referitor la sarcina, nastere, oboseala de dupa...crede-ma pe cuvant ca vei gasi puterea sa le faci pe toate! Apropo de dus: imi aduc aminte ca la Ana, nici dus nu imi faceam daca eram doar eu cu ea. Ca daca plange? Daca regurgiteaza si se ineaca? Si acum, il alaptez pe Petru, il pun ridicat pe pernuta, Anei ii dau drumul la un cantecel ce dureaza 3-4 min si go speedy go!
Si un lucru foarte important. Eu sunt doar eu cu ei, de dimineata pana seara. De aceea este greu. Este greu pentru ca in mintea mea imi spun ca trebuie sa am un timp, cat de mic doar eu cu Ana, pe zi. Ceea ce nu se intampla decat in we ( acum, ca se mareste ziua, vom putea profita un pic seara, dupa ce vine tata de la lucru si voi iesi doar eu cu fetituca la plimbare). Poate ca bebe 2 al vostru nu va fi la fel demanding si odata alaptat, schimbat & dragalit va fi bucuros si cu bratele bunicii, bunicului pentru 30-40 min cat tu esti doar a lui Alex. Daca ii tine Doamne Doamne pe bunici in putere, trebuie sa profiti de acest lucru (unde mai pui, ca se zice ca un nepotel ii intinereste pe bunici:) tot mai multi atunci!).
Cred ca am scris prea mult, ma opresc aici. Te imbratisez si sper ca totul sa se intample cum este mai bine pentru voi. Ps: acum, scriind ultima fraza, mi-am adus aminte cum gandeam la inceputul sarcinii cu Petru: daca Dumnezeu mi l-a dat inseamna ca s-a gandit ca fac fata.
Ah, eu nu ma refeream ca ii provoc suferinta lui Alex facandu-i un fratior. Ma refeream la postarea ta, ca ai putut sa-l lasi pe cel mic, si sa iesi cu Ana. Eu inca nu pot lipsi mai mult de o ora de acasa fara sa se lase cu circ sau plansete si suparare mare pe cand revin. De asta ziceam ca daca si al doilea copil ar fi ca Alex, atunci uite, 2 ani si ceva nu l-as putea lasa cu cineva, si eu sa ies cu Alex afara :)). Revin, ca am citit doar primul tau aliniat :))
Of, la mine stii ca nu era numai de plansul lui Alex, care era cam continuu. O singura data l-am pus pe perna aia de gravida, era inainte de Craciun si toata lumea muncea prin casa, nu am vrut sa deranjez pe cineva ca sa-l dau in brate. Nu am facut mai mult de 5 metri de langa el, cand l-am auzit, un sunet greu de descris, il am inca in memorie, cum incerca el sa strige, sa planga, in timp ce voma si isi reinghitea voma arteziana... Of, mi s-au parut ore secundele pana cand am ajuns la el sa-l ridic in brate si mi-am promis atunci ca nu-l voi mai lasa jos pana cand va dori el...
In textul meu de mai sus, oricum, m-am referit mai mult la mine, nu la ce ar simti Alex, pentru ca asta nu am cum sa stiu. Sigur e o schimbare, o mica suferinta, dar care e naturala si utila. E normal sa aiba frati, si sa invete ceva din experienta asta. Faza cu dushul era un exemplu, si pentru lipsa de timp (of, oare cand as mai apuca sa ma joc cu Alex), dar mai ales pentru extenuare. De-abia ma ridicam din pat noaptea sa-l plimb pe Alex 40 de minute pe ceas dupa fiecare supt (daca il puneam la 35 de minute pe pieptul lui Relu, voma, plangea si o luam de la capat). Cum as rezista sa ma trezesc la doi? Alex inca are cel putin 3-4 treziri noaptea. Acum ca-i ies maselele, depasim si 20... Ce m-as face cu doi? Si unul probabil care trebuie plimbat putin sa ragaie sa nu vomite... Ce te faci cand plang in acelasi timp noaptea? Si de unde ai puterea? Eu in fiecare zi, in fiecare noapte, pana spre 10 luni, cam asa, imi ziceam "gata, nu mai pot, chiar nu ma mai pot ridica de jos, sunt la capatul puterilor". Si cand incepea sa planga saream in sus. Dar vai, a fost un efort inuman.
Revin ca inca tot nu am terminat de citit comentariul tau :))
Haha, deci sa fac mai multi nepotei, sa-i intineresc pe bunici? :)) ce tare :))
Mai, apropo de prima ta propozitie, eu ma vedeam mamica de 2-3, sa stii. Si vad si eu ca incep sa am o varsta :))))
Mersi mult ca ti-ai rupt asa mult timp sa-mi scrii. Noi cand nu reuseam sa avem copii i-am promis lui Dumnezeu ca nu voi mai folosi niciodata mijloace contraceptive, si voi primi cati copii imi va da. Si asa si este deocamdata :)). Dar este Alex un mijloc contraceptiv excelent, pentru ca el se culca noaptea dupa 12 (in Ungaria si-a depasit recordurile si adormea la 3 noaptea). Si Relu se culca mai repede, sa fie in forma pentru serviciu :)). Deci daca ne hotaram ca vrem inca un copil, trebuie depus un efort suplimentar :)). Sa ajungem sa fim obositi inainte de primul trimestru :)).
M-am gandit mult ca poate ar trebui sa incepem sa incercam, pentru ca, asa cum ai spus si tu, Dumnezeu stie mai bine cand e bine pentru noi. Dar pentru asta trebuie sa-I dam o sansa sa decida. Sper in acelasi timp ca organismul uman e destul de destept sa nu raman gravida daca am multe deficiente nutritionale. Eu nu stiu cum sunt alte mame, dar eu inca nu mi-am revenit din oboseala de dupa nastere :)). Inca nu am ajuns ca si inainte de sarcina. Oare voi mai ajunge vreodata? Oare e de la alaptat, care imi ia toti nutrientii? Oare e de la sarcina + nastere + alaptat + vegetarianism? Inainte de nastere era ok si fara carne, dar acum ma uit in jurul meu la alte mamici carnivore, care si-au revenit mai repede la normal.
Oare ti-am multumit pentru timpul pierdut cu mine? Iti multumesc inca o data! M-am mai linistit putin. Pupici dragi!
Ralu, despre oboseala..cred cu tarie ca undeva, pe la 50+, vom ajunge sa fim la fel de odihnite ca inainte de sarcina. Cand copiii vor fi dusi de acasa si noi ne vom mira ce sa facem cu timpul liber. Dar, eu dupa 2 nasteri si cu doi copii sub aripa parca nu sunt asa sfarsita. Am fost de-a dreptul obosita in primul trimestru al sarcinii cu Petru (si cu Ana, dar atunci dormeam dupa pofta inimii). Acum functionez rezonabil si cu 3-4 ore de somn pe noapte. 2 dintre ele se intampla inainte de miezul noptii si, la mine, asta face diferenta. Asa ca...nu stiu. Dieta, tiroida? Poate ca tu simti mai bine care parte "scartaie".
Si la noi au plans amandoi in acelasi timp noaptea, iar eu alergam dintr-o camera in alta. Multe lucruri nu au fost povestite si asta pentru ca nu am gasit puterea. Da, este greu, dar nu dureaza o vesnicie. Uite, noi la 3 luni ale lui Petru putem spune ca ne este bine. Avem o rutina si tinem cu dintii de ea. Puterea sa te tot ridici...this is mommy's power!:) Nu mai are nimeni privilegiul la o astfel de putere. Ca si tine, am spus ca nu mai pot si tot am putut. Asta este. Face parte din farmecul de a fi mama.
Cam asta este. Nu imi doresc sa te conving (nici nu as putea), dar, in momentele cand reusesc sa privesc deasupra greutatilor (si imi este tot mai des magia) ma consider un om norocos si binecuvantat.
Si stai ca numai dupa ce am citit comentariul lui Meli de mai sus mi-am dat seama. Uau, eu nici acum nu pot lipsi o ora jumate de langa Alex. Acum chiar sper sa nu intru la idei depresive :)).
waw ce fain ,ce curajoasa e Ana . Sper sa aveti parte de cat mai multtimp al fetelor si sa va simtiti bine .
Mai m-am uitat si eu dupa una din asta dar e exagerat de scumpa ( la voi mai merita ca vine si fecioru' la ea ) si cum Izabella nu e nici pe departe atat de sportiva , nu stiu daca merita , a primit una roza de iua ei la 1 an si niciodata nu a vrut sa pedaleze doar sa stea comoda si sa impinga mami , acuma ma uit dupa o bicicleta mai rezistenta si nu stiu daca sa-i iau cu 3 roti sau cu 2 si ajutatoare ....
Ralu , ma bag si eu , in primul rand ca sa sustin tot ce zice Dana si apoi ca sa-ti spun din experienta mea ca , cu cat mai tarziu cu atat mai greu , Alex imi cerea mereu un fratior cand era mic si acuma imi reproseaza ca a asteptat atat si nu se poate juca cu Izabella . Se zice ca distanta ideala intre doi copii este de 3 ani si ptr ei si ptr mama , asa ca vezi ce faci .
Iti multumesc, honey. Ma bag in seama cu bicicleta ca sa-ti spun ca si noi avem trici din aia cu maner si nu ii place sa stea in ea, nu da din pedale, nimic. Dar cu wishbone-ul isi da avant. Ce ti-as sugera ar fi sa iei una cu 2 roti doar, ca sunt mult mai ieftine. Adica ori una de lemn (sigur gasesti, si la noi in tara sunt, la Satu Mare, la fostul greenbaby), ori una cu cadru metalic (am vazut sub 200 ron la decathlon). Ei nu cred ca stiu sa dea din pedale acum, dar asa sa isi dea avant din picioare li se pare mai cool :)), mai empowering.
Da, este tare curajoasa Ana. Pana nu ii cumparam si casca nu indraznesc sa ma bucur de vitejia ei (cand simte ca ceva nu-i in regula vrea sa se dea jos, actiune care se finalizeaza cu o cadere in lateral). Noi am studiat destul de mult minunatia asta, fiind expusa la magazinasul bio din oras. Nu sunt convinsa ca am fi luat-o daca nu o vedeam, daca nu o incercam. Si asa este. E scumpa. Stau cu frica sa nu cumva sa ne sparga netrebnicii masina si sa ne ia velo-ul din portbagaj (sa ia roata de rezerva, caruciorul, toate rotile masinii:), numa sa nu se atinga de velo). Dar gandim ca-i investitie buna, ca-i va folosi si lui Petru. Mai, dar ii faina, mai! Si usoara! Si cel mai important, ii place Anei! Ah, si apropo, a noastra este simpla, nu frumos pictata ca cele pe care le are Raluca in magazin. Dar, tot nu-i draga.
Inainte sa ne decidem sa luam Wishbone, am studiat putin oferta. Si am ajuns la concluzia ca atunci cand va fi sa-i luam bicicleta cu pedale, probabil vom comanda de la firma Pukky. Imi pare rau ca nu pot pune link de pe telefon, dar ii gasesti usor cu un search pe google. Zic sa nu ii mai iei cu 3 roti daca deja aveti tricicleta cu maner. Care maner se poate scoate nu-i asa? Si oricum daca vrea sa pedaleze, nu cred ca o incurca manerul. Eventual incerci o trotineta. Ana nu stie sa se dea, dar nici nu i-am dat ocazia.
Merci fetelor , eu una nu m-as avanta sa-i iau neaparat , insa e fascinata cand vede copii cu biciclete prin parc si incepe sa-mi tzipe ca "Ija, Ija , asa sushi " , aka vrea si ea asa sus cu fundu pe bicicleta ca imi arata fundul si zice sushiiiii :) O sa ma uit pe net mai bine , sa testez , o draisienna am gasit pe le boncoin si acuma imi pare rau ca nu am luat-o . Asa ma gandeam si eu ca una cu 2 roti si eventual roti ajutatoare ar fi buna , numa ca la ea daca nu-i place ceva apoi adio si la revedere , nu o mai poti face sa se atinga, o sa o duc in decathlon sa testam .
Super mod de a-ti incarca bateriile. Superba imagine!
RăspundețiȘtergereSi ce-i place Anei sa "pedaleze". Pana la urma ati facut investitie serioasa.
Sa stii ca are spor la "pedalat". Si la vale (cand imi inghiata sangele-n vene si imi musc buzele sa nu strig prea tare) si la deal (ehe, cine urca relaxata dealul acela, de la bus pana acasa? ca daca nu era velo-ul trebuia sa o duc in spate pe Prichinduta, dar asa...are si ea mandria ei de campioana!:) ).
ȘtergereAsa vrem sa credem, ca este o investitie si inca una buna. Doar vine si voinicul din urma. I-am dat mult timp tarcoale, pentru ca am luat-o direct din magazin si am putut astfel sa o pipaim, sa o adulmecam pe indelete.
Ce frumos!!! ♥♥♥
RăspundețiȘtergereSunt convinsa ca v-a priit amandurora aceasta iesire intre fete :)
Pupici dragi!
Meli, asa zice si Ana cand ii spun ca iesim doar noi doua, "ca fetele?". Da, mami, ca fetele. O aaaador!
ȘtergerePupici, draga mea!
Heeiii am revenit acuma seara pe pamant romanesc cu internet :)) si ce-mi vad ochii in google readerul cu 114 postari necitite? O poza superba, cu o domnisoara-surioara mai mare, cu mare, nisip, cer, soareeeeee (sper sa nu cad in depresie, in Budapesta era soare si 15 grade, la BM am gasit 0 grade cu ploaie si ceata :D) si o bicicleta Wishbone! Super! Pupici!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereRalu, sa stii ca ma gandesc adesea la tine cand sunt pe malul marii, stiind cat de fericita te face. Iti doresc ca la un moment dat, in viata aceasta, sa ai parte de o vacanta prelungita in apropierea marii/oceanului.
ȘtergereWishbone ne place tare mult. Noua ca noua, dar sa vezi oamenii pe strada ce zambesc, intorc capul si intreaba " de unde? de unde?":). Iar Ana...i-a atins cineva ghidonul din greseala. O mica tragedie! "Paf, paf mami, paf la mon velo" si-l pupa de mama, mama.
Poate reusesc sa scriu cateva randuri speciale despre ea, despre Wishbone, dar nu mai promit.
Iar cu plecatul. A devenit o necesitate odata cu aparitia lui Petru. Imi dau seama ca si Ana si eu avem nevoie de un timp al nostru. Doar eu cu ea. Sa fiu atenta numai la ea, sa o iau in brate, sa o port daca vrea. Cu ocazia aceasta Grig petrece timp cu feciorul, isi intaresc legatura si fac planuri cu undite, meciuri de fotbal, aparatura foto:).
Of, Doamne ca nu-i usor, dar te adaptezi...si cand ii mai greu gandesc ca sunt de doua ori norocoasa.
Pupici, cu soare, mult soare!
Da, stiu ca asa se recomanda, timp one on one cu fiecare copil, sa se simta importanti. Dar daca nr. 2 ar fi ca Alex, uite pana cand ar implini 2 ani jumate sigur nu as putea face asta fara sa-i provoc suferinta. Scuze ca scriu despre trairile mele, dar de vreo 3 luni ma gandesc zilnic de cateva ori "acum e momentul pentru bebe2!", pentru ca dupa cateva minute sa spun "ah, nu m-as descurca cu inca unul pe langa alex, nu m-as descurca cu alex in oboseala si greata din primul trimestru, nu m-as descurca cu alex si un bebe mic in extenuarea lesinata de dupa nastere, ca abia ma descurcam atunci doar cu alex, nu m-ass descurca cu doi, daca acum ma descurc asa greu cu alex, si daca atunci cand era bebe mic nu reuseam nici sa fac un dus sau sa fac pipi sau sa mananc, sau sa beau un pahar cu apa, pentru ca eram nevoita sa stau cu el pe fotoliu, sa doarma pe mine, altfel era tragedie.... Of, nu stiu cand e mai bine, pentru noi batranii, pentru alex sau pentru viitorul pui. Scuze din nou de revarsarea de pe blogul tau.
ȘtergerePupici si multumesc pentru urarile insorite!
Ralu, daca imi permiti, te gandesti prea mult la ce si cum va fi. Un lucru trebuie sa il clarifici: daca va mai doriti un alt copil. Pentru ca daca da, ar cam fi momentul. Eu asa zic. Ar fi pacat sa fie diferenta mare de varsta intre ei, sa nu fie din aceeasi "poveste", sa nu aiba jocuri impreuna. Pentru ca al doilea copil il aduci pe lume si pentru primul...ii faci un dar, daca vrei. Sa aiba un partener de joaca si apoi un prieten de nadejde ( stiu, stiu nu toti fratii sunt " ca fratii", dar asta cred ca se datoreaza in mare parte parintilor: cine nu a auzit de comparatii, de apostrofari gen " tu de ce nu poti scrie la fel de frumos ca sora ta?" etc, de "va iubesc pe amandoi la fel, de aceea daca ii cumpar lui ceva, imediat iti iau si tie"...in fine, asta-i alta poveste din care am facut si eu parte si ma rog sa gasesc intelepciunea sa nu o repet).
ȘtergereCrezi ca mai tarziu Alex nu va fi deloc afectat de aparitia unui alt copilas?
Sau poate va fi doar putin afectat, voi fiind acolo, alaturi de el, repetandu-i cat de mult il iubiti.
Si odata cu al doilea copil, vei fi nevoita sa ii dai putin drumul primului, sa il lasi sa se duca, tu doar urmarindu-l cu privirea...ceea ce nu-i tocmai rau.
Referitor la sarcina, nastere, oboseala de dupa...crede-ma pe cuvant ca vei gasi puterea sa le faci pe toate!
Apropo de dus: imi aduc aminte ca la Ana, nici dus nu imi faceam daca eram doar eu cu ea. Ca daca plange? Daca regurgiteaza si se ineaca? Si acum, il alaptez pe Petru, il pun ridicat pe pernuta, Anei ii dau drumul la un cantecel ce dureaza 3-4 min si go speedy go!
Si un lucru foarte important. Eu sunt doar eu cu ei, de dimineata pana seara. De aceea este greu. Este greu pentru ca in mintea mea imi spun ca trebuie sa am un timp, cat de mic doar eu cu Ana, pe zi. Ceea ce nu se intampla decat in we ( acum, ca se mareste ziua, vom putea profita un pic seara, dupa ce vine tata de la lucru si voi iesi doar eu cu fetituca la plimbare).
Poate ca bebe 2 al vostru nu va fi la fel demanding si odata alaptat, schimbat & dragalit va fi bucuros si cu bratele bunicii, bunicului pentru 30-40 min cat tu esti doar a lui Alex. Daca ii tine Doamne Doamne pe bunici in putere, trebuie sa profiti de acest lucru (unde mai pui, ca se zice ca un nepotel ii intinereste pe bunici:) tot mai multi atunci!).
Cred ca am scris prea mult, ma opresc aici. Te imbratisez si sper ca totul sa se intample cum este mai bine pentru voi.
Ps: acum, scriind ultima fraza, mi-am adus aminte cum gandeam la inceputul sarcinii cu Petru: daca Dumnezeu mi l-a dat inseamna ca s-a gandit ca fac fata.
Ah, eu nu ma refeream ca ii provoc suferinta lui Alex facandu-i un fratior. Ma refeream la postarea ta, ca ai putut sa-l lasi pe cel mic, si sa iesi cu Ana. Eu inca nu pot lipsi mai mult de o ora de acasa fara sa se lase cu circ sau plansete si suparare mare pe cand revin. De asta ziceam ca daca si al doilea copil ar fi ca Alex, atunci uite, 2 ani si ceva nu l-as putea lasa cu cineva, si eu sa ies cu Alex afara :)). Revin, ca am citit doar primul tau aliniat :))
ȘtergereOf, la mine stii ca nu era numai de plansul lui Alex, care era cam continuu. O singura data l-am pus pe perna aia de gravida, era inainte de Craciun si toata lumea muncea prin casa, nu am vrut sa deranjez pe cineva ca sa-l dau in brate. Nu am facut mai mult de 5 metri de langa el, cand l-am auzit, un sunet greu de descris, il am inca in memorie, cum incerca el sa strige, sa planga, in timp ce voma si isi reinghitea voma arteziana... Of, mi s-au parut ore secundele pana cand am ajuns la el sa-l ridic in brate si mi-am promis atunci ca nu-l voi mai lasa jos pana cand va dori el...
ȘtergereIn textul meu de mai sus, oricum, m-am referit mai mult la mine, nu la ce ar simti Alex, pentru ca asta nu am cum sa stiu. Sigur e o schimbare, o mica suferinta, dar care e naturala si utila. E normal sa aiba frati, si sa invete ceva din experienta asta. Faza cu dushul era un exemplu, si pentru lipsa de timp (of, oare cand as mai apuca sa ma joc cu Alex), dar mai ales pentru extenuare. De-abia ma ridicam din pat noaptea sa-l plimb pe Alex 40 de minute pe ceas dupa fiecare supt (daca il puneam la 35 de minute pe pieptul lui Relu, voma, plangea si o luam de la capat). Cum as rezista sa ma trezesc la doi? Alex inca are cel putin 3-4 treziri noaptea. Acum ca-i ies maselele, depasim si 20... Ce m-as face cu doi? Si unul probabil care trebuie plimbat putin sa ragaie sa nu vomite... Ce te faci cand plang in acelasi timp noaptea? Si de unde ai puterea? Eu in fiecare zi, in fiecare noapte, pana spre 10 luni, cam asa, imi ziceam "gata, nu mai pot, chiar nu ma mai pot ridica de jos, sunt la capatul puterilor". Si cand incepea sa planga saream in sus. Dar vai, a fost un efort inuman.
Revin ca inca tot nu am terminat de citit comentariul tau :))
Haha, deci sa fac mai multi nepotei, sa-i intineresc pe bunici? :)) ce tare :))
ȘtergereMai, apropo de prima ta propozitie, eu ma vedeam mamica de 2-3, sa stii. Si vad si eu ca incep sa am o varsta :))))
Mersi mult ca ti-ai rupt asa mult timp sa-mi scrii. Noi cand nu reuseam sa avem copii i-am promis lui Dumnezeu ca nu voi mai folosi niciodata mijloace contraceptive, si voi primi cati copii imi va da. Si asa si este deocamdata :)). Dar este Alex un mijloc contraceptiv excelent, pentru ca el se culca noaptea dupa 12 (in Ungaria si-a depasit recordurile si adormea la 3 noaptea). Si Relu se culca mai repede, sa fie in forma pentru serviciu :)). Deci daca ne hotaram ca vrem inca un copil, trebuie depus un efort suplimentar :)). Sa ajungem sa fim obositi inainte de primul trimestru :)).
M-am gandit mult ca poate ar trebui sa incepem sa incercam, pentru ca, asa cum ai spus si tu, Dumnezeu stie mai bine cand e bine pentru noi. Dar pentru asta trebuie sa-I dam o sansa sa decida. Sper in acelasi timp ca organismul uman e destul de destept sa nu raman gravida daca am multe deficiente nutritionale. Eu nu stiu cum sunt alte mame, dar eu inca nu mi-am revenit din oboseala de dupa nastere :)). Inca nu am ajuns ca si inainte de sarcina. Oare voi mai ajunge vreodata? Oare e de la alaptat, care imi ia toti nutrientii? Oare e de la sarcina + nastere + alaptat + vegetarianism? Inainte de nastere era ok si fara carne, dar acum ma uit in jurul meu la alte mamici carnivore, care si-au revenit mai repede la normal.
Oare ti-am multumit pentru timpul pierdut cu mine? Iti multumesc inca o data! M-am mai linistit putin. Pupici dragi!
Ralu, despre oboseala..cred cu tarie ca undeva, pe la 50+, vom ajunge sa fim la fel de odihnite ca inainte de sarcina. Cand copiii vor fi dusi de acasa si noi ne vom mira ce sa facem cu timpul liber.
ȘtergereDar, eu dupa 2 nasteri si cu doi copii sub aripa parca nu sunt asa sfarsita. Am fost de-a dreptul obosita in primul trimestru al sarcinii cu Petru (si cu Ana, dar atunci dormeam dupa pofta inimii). Acum functionez rezonabil si cu 3-4 ore de somn pe noapte. 2 dintre ele se intampla inainte de miezul noptii si, la mine, asta face diferenta.
Asa ca...nu stiu. Dieta, tiroida? Poate ca tu simti mai bine care parte "scartaie".
Si la noi au plans amandoi in acelasi timp noaptea, iar eu alergam dintr-o camera in alta. Multe lucruri nu au fost povestite si asta pentru ca nu am gasit puterea. Da, este greu, dar nu dureaza o vesnicie. Uite, noi la 3 luni ale lui Petru putem spune ca ne este bine. Avem o rutina si tinem cu dintii de ea.
ȘtergerePuterea sa te tot ridici...this is mommy's power!:) Nu mai are nimeni privilegiul la o astfel de putere. Ca si tine, am spus ca nu mai pot si tot am putut. Asta este. Face parte din farmecul de a fi mama.
Cam asta este. Nu imi doresc sa te conving (nici nu as putea), dar, in momentele cand reusesc sa privesc deasupra greutatilor (si imi este tot mai des magia) ma consider un om norocos si binecuvantat.
Pupici, cu drag!
Si stai ca numai dupa ce am citit comentariul lui Meli de mai sus mi-am dat seama. Uau, eu nici acum nu pot lipsi o ora jumate de langa Alex. Acum chiar sper sa nu intru la idei depresive :)).
RăspundețiȘtergerewaw ce fain ,ce curajoasa e Ana .
RăspundețiȘtergereSper sa aveti parte de cat mai multtimp al fetelor si sa va simtiti bine .
Mai m-am uitat si eu dupa una din asta dar e exagerat de scumpa ( la voi mai merita ca vine si fecioru' la ea ) si cum Izabella nu e nici pe departe atat de sportiva , nu stiu daca merita , a primit una roza de iua ei la 1 an si niciodata nu a vrut sa pedaleze doar sa stea comoda si sa impinga mami , acuma ma uit dupa o bicicleta mai rezistenta si nu stiu daca sa-i iau cu 3 roti sau cu 2 si ajutatoare ....
Ralu , ma bag si eu , in primul rand ca sa sustin tot ce zice Dana si apoi ca sa-ti spun din experienta mea ca , cu cat mai tarziu cu atat mai greu , Alex imi cerea mereu un fratior cand era mic si acuma imi reproseaza ca a asteptat atat si nu se poate juca cu Izabella .
Se zice ca distanta ideala intre doi copii este de 3 ani si ptr ei si ptr mama , asa ca vezi ce faci .
Pupici la toata lumea
Iti multumesc, honey. Ma bag in seama cu bicicleta ca sa-ti spun ca si noi avem trici din aia cu maner si nu ii place sa stea in ea, nu da din pedale, nimic. Dar cu wishbone-ul isi da avant. Ce ti-as sugera ar fi sa iei una cu 2 roti doar, ca sunt mult mai ieftine. Adica ori una de lemn (sigur gasesti, si la noi in tara sunt, la Satu Mare, la fostul greenbaby), ori una cu cadru metalic (am vazut sub 200 ron la decathlon). Ei nu cred ca stiu sa dea din pedale acum, dar asa sa isi dea avant din picioare li se pare mai cool :)), mai empowering.
ȘtergereDa, este tare curajoasa Ana. Pana nu ii cumparam si casca nu indraznesc sa ma bucur de vitejia ei (cand simte ca ceva nu-i in regula vrea sa se dea jos, actiune care se finalizeaza cu o cadere in lateral).
ȘtergereNoi am studiat destul de mult minunatia asta, fiind expusa la magazinasul bio din oras. Nu sunt convinsa ca am fi luat-o daca nu o vedeam, daca nu o incercam. Si asa este. E scumpa. Stau cu frica sa nu cumva sa ne sparga netrebnicii masina si sa ne ia velo-ul din portbagaj (sa ia roata de rezerva, caruciorul, toate rotile masinii:), numa sa nu se atinga de velo). Dar gandim ca-i investitie buna, ca-i va folosi si lui Petru.
Mai, dar ii faina, mai! Si usoara! Si cel mai important, ii place Anei!
Ah, si apropo, a noastra este simpla, nu frumos pictata ca cele pe care le are Raluca in magazin. Dar, tot nu-i draga.
Inainte sa ne decidem sa luam Wishbone, am studiat putin oferta. Si am ajuns la concluzia ca atunci cand va fi sa-i luam bicicleta cu pedale, probabil vom comanda de la firma Pukky. Imi pare rau ca nu pot pune link de pe telefon, dar ii gasesti usor cu un search pe google.
Zic sa nu ii mai iei cu 3 roti daca deja aveti tricicleta cu maner. Care maner se poate scoate nu-i asa? Si oricum daca vrea sa pedaleze, nu cred ca o incurca manerul. Eventual incerci o trotineta. Ana nu stie sa se dea, dar nici nu i-am dat ocazia.
Pupam cu drag!
Merci fetelor , eu una nu m-as avanta sa-i iau neaparat , insa e fascinata cand vede copii cu biciclete prin parc si incepe sa-mi tzipe ca "Ija, Ija , asa sushi " , aka vrea si ea asa sus cu fundu pe bicicleta ca imi arata fundul si zice sushiiiii :)
ȘtergereO sa ma uit pe net mai bine , sa testez , o draisienna am gasit pe le boncoin si acuma imi pare rau ca nu am luat-o .
Asa ma gandeam si eu ca una cu 2 roti si eventual roti ajutatoare ar fi buna , numa ca la ea daca nu-i place ceva apoi adio si la revedere , nu o mai poti face sa se atinga, o sa o duc in decathlon sa testam .