uraaaaa!

Sunt obosita. Intr-o stare pe care cineva fara copii nu o poate intelege. De cateva zile incoace, Petru ne dovedeste ca glasciorul ii este din ce in ce mai puternic...mai ales noaptea. Mai rau este ca nu reusim deloc si cu nimic sa-l linistim..sanul devine dusman, caci el vrea doar sa suzeteze; si atunci, ce-i cu laptele asta ce vine navala?! Suzeta a acceptat-o o data si mai ca nu am cazut in genunchi sa multumesc pentru cele 45 de min de liniste. O data...si atat.
As putea dormi si in picioare daca mi s-ar permite. Numai liniste sa fie.

Nu vreau sa povestesc cam ce fel de mama ma simt pentru Ana. In tot cazul, nu asa cum imi doream.

Daaar, pentru o saptamana lucrurile vor fi mai bune, mai frumoase, mai linistite (observati ca am o obsesie pentru cuvantul "liniste")...eu voi dormi odata cu Petru, voi redeveni mamuca dragastoasa si calma. In timpul acesta o bunicuta va invarti in oala de mancare si va modela plastelina cu fetita. Apoi, odihnita, imi voi lua copiluta si o voi duce sa alerge porumbeii de pe plaja...si voi alerga si eu cu ea.

Stiti cum am primit vestea neasteptata ca "maine plec spre voi"? Ca o mana iesita de printre nori..."hai, ridica-te". Este clar, Cineva ma iubeste...numai ca ma vrea puternica, mai puternica decat am crezut ca voi putea fi vreodata.

Nu stiu cand mai scriu...anul ce vine sa fie unul minunat! Sa-l facem noi asa.

Va imbratisez.