Dragii mei, nu mai am timp si nici energie sa scriu in acest blog; ca sa nu mai spun cate lucruri am "uitat" sa notez despre evolutia Prichindutei si in fond acesta era scopul Jurnalului. Imi vine mult mai usor sa deschid un caietel si sa scriu oarecum telegrafic "la 22 de luni, paca inseamna portocaliu".
Incerc sa-mi conserv cumva enegia si vreau sa ma eliberez de lucrurile ce-mi fac urcusul mai anevoios; asa simt eu acum aceasta perioada, un urcus...tii, dar ce frumos trebuie sa fie sus:)!
Plus, cred ca as fi tare naiva sa cred ca din noiembrie voi reusi sa mai sterg praful pe aici; am mai spus eu odata, atunci va fi ceva gen "hai sa supravietuiesc si acestei zile"...Doamne ajuta sa ma insel.
Poate voi reveni candva, intr-o primavara parfumata de bujori, stand la o masuta rotunda de fier forjat, inconjurata de verdele unei gradini prin care se zbenguie doi copilasi marisori.
Multumesc ca ne-ati foat alaturi si ca adesea, ne-ati facut sa ne simtim mult mai deosebiti decat putem fi.
Cu drag,
Dana
>:D< te imbratisez! Si te astept cu drag si dor inapoi aici.
RăspundețiȘtergereIn descriere mi s-a parut ca lipseste un pahar cu limonada sau un ceai aromat. :-*
Te-astept cu drag inapoi, oricand vei simti nevoia.
RăspundețiȘtergereImi facea mare placere sa va citesc, sa aflu ce mai faceti, cum mai sunteti.
Don't be a stranger si mai scrie-mi un rand din cand in cand, m-as bucura.
Va pup.
Cu mare drag.
PS: ati hotarat un nume pentru Prichindel?
Dana, stergem noi praful pe aici daca ne lasi macar din cand in cand cate o poza pe care s-o asezam frumos pe masuta blogului ;)
RăspundețiȘtergereBig hugs!!!
Dana,we're right here waiting for you! >:D<
RăspundețiȘtergereLa multi ani Prichindutei!
Va pup cu drag!
Aaa, imi pare rau ca nu te voi mai citi, imi placea de voi si-mi placea sa stiu ce mai faceti. Te asteptam inapoi, cand vei putea!
RăspundețiȘtergereMa alatur si eu fetelor care spun ca abia asteapta sa stearga praful pe aici...adica sa mai citeasca un rand despre voi, despre Ana, sa vada o poza superba...si apoi stii ce curioase vom fi cand va aparea fratele Anei??? Sper sa mai dai vesti din cand in cand pe blog...ca noua ne va fi dor de voi!
RăspundețiȘtergerePupici de la Cluj!
Multa sanatate si o nastere frumoasa si usoara .
RăspundețiȘtergerePupici ptr Ana si asteptam poze si cu bebe .
Ei, Ralu, am zis sa nu las sloboda mintea sa viseze, dar da, lipseste limonada in carafa transparenta la suprafata careia plutesc frunzulite de menta; apoi, tufele de trandafiri, gazonul, hamacul, ciresul, casuta pe un singur nivel cu terasa deschisa si daca s-ar opri din tipat copilasii acestia, urechile ne-ar fi inundate de sunetul marii:)
RăspundețiȘtergereNela, tinem aproape, sigur! Sa ne plangem una pe umarul celeilalte:)
RăspundețiȘtergereTrec toate greutatile, se fac oameni si noi vom tanji dupa anii acestia...asa spun toti bunicii, ma gandesc ca stiu ei ceva.
Suntem inca indecisi referitor la numele Prichindelului; pe cat a fost de usor la Prichinduta (era o chestie batuta-n cuie cu prenumele Ana si nu de la inceputul sarcinii, ci demult, demult mi-am spus ca daca voi avea o fetita se va numi asa), pe atat de greu ni se pare acum. Deocamdata, ne gandim la Petru, dar nu se stie...asteptam inspiratia momentului.
Dragele mele, va multumesc pentru gandurile bune. Adevarul este ca atunci cand gasesc sustinere si vad ca cineva este interesat sa ne citeasca, parca parca ma mobilizez...incerc incet, incet.
Pe curand.
E un nume frumos Petru, deosebit.
RăspundețiȘtergereAsa a fost la noi cu Alex, stiam sigur ca daca va fi baiat il va chema Alex. :)
Ma bucur mult ca te mobilizezi. Bloggingul este un exercitiu bun pentru suflet, trust me on this.
Te pup.