Aventuri din La Ciotat

Am stat ceva timp sa ma gandesc daca sa va povestesc aventurile noastre, din ultimele doua saptamani si asta pentru ca, ar sterge putin din frumusetea locului in care ne este dat sa traim acum; noi oricum am trecut peste, le-am pus deoparte (si departe)…am impresia ca s-au petrecut in urma cu cel putin o luna.
Dar cum am tras ceva invataminte, incerc sa fac un rezumat:
1. Never ever nu vom mai lasa suportul GPS-ului pe parbriz! mai, si daca Grig nu ar fi al mai tipicar om la faza asta! el care scotea suportul si-si lua gps-ul in buzunar si cand opream la o benzinarie si intram in magazin, sau cand mergeam la cumparaturi in supermarket. Ei, cand este sa ti se intample, pai ti se intampla!
Da! Inchipuiti-va ca ne-au spart masina! In Franta! Intr-un orasel suficient de apreciat incat sa platesti 1,20 ca sa intri si sa iesi din el! Intr-o rezidenta extrem de placuta la vedere si care-ti da impresia de liniste deplina si maxima siguranta! (la intrare in zona noastra de bloculete scrie “Val d’Azur 1. Residence privee. Defense d’entrer”…deci nu stam pe coclauri sau la marginea padurii…ca doar de aceea am ales locuinta aceasta si nu cea din Marsilia, de langa cimitir…pentru ca ne inspira siguranta.)
Sambata am ajuns si duminica noaptea s-a intamplat “minunea”; ii spun asa pentru ca luni dimineata eram amandoi siderati: “deci ne-au spart masina?!” pauza “hai, ma! Cum sa sparga masina noastra?!!”.
Mentionez ca avem un Renault Simbol si ca, in parcare, vis a vis sta un Volvo si un pic mai incolo un Audi din acela smecherut (Q7 daca nu ma insel). Este drept ca masina ca a noastra nu am mai vazut in Franta (paranteza: e plina Franta de Dacia Logan, Sandero si chiar si modelul cel nou..nu-i stiu numele; la inceput tresaream de fiecare data cand vedeam un Logan…aveam impresia ca-s toti din Romania).
La cateva zile dupa asta eu faceam haz de necaz si ziceam ca probabil infractorii au dat si o tura cu masina, dar ne-au adus-o inapoi considerand ca nu merita efortul:).

Bun! Nu au avut ce fura, dragii de ei! Ca suportul de GPS era acolo la deruta si portul “Ioanei” aruncat pe scaunul din dreapta era gol; mai, da’ ca norocu’ ca n-au vazut portul de carduri cazut intre scaune! Sau, ca nu au bagat mana sub scaunul soferului, unde erau “puse bine” actele masinii.

In rest, ne-am ales cu paguba geamului ce a trebuit sa-l inlocuim (scump domne, scump! 100 euro! asa-i daca ai masina rara:D) si cu spaima.
In ziua aceea, adica luni 1 noiembrie, cum a fost zi libera, Grig s-a dus la Roanne sa recupereze restul bagajelor, iar eu am ramas cu Ana si am crosetat tot felul de ganduri; eram socata de ceea ce se intamplase si ma si vedeam cu vreun hot in casa (noi locuim la parter, avem o terasa inconjurata de gard viu care poate fi sarit cu usurinta, iar geamul de la dormitor este la fel de accesibil, fiind mai jos; fara gratii, doar obloane). De cum s-a intunecat, am inchis obloanele si nici la baie nu m-am mai dus…de frica intunericului.

Las’ ca m-am lecuit eu si de frica asta!

2. Miercuri, in 3 noiembrie, fierbeam eu cu spor niste fasole cand mi s-a luat curentul; zic “nu poate sa dureze mult, probabil se lucreaza pe undeva”. Mai tarziu, imi bate cineva la usa..era administratorul cladirii care venise pus pe cearta ca de ce am ocupat un loc de parcare care nu-i al nostru (al nostru era ocupat de alta masina..a trebuit sa le lasam biletel ca sa-l elibereze); il lamuresc pe nenea, ii zambesc, il asigur ca pana la ora 18 mutam masina…sa fim calmi, inspirati, expiratiiiii….il intreb daca nu stie care-i baiul de nu avem curent (trecusera déjà 2 ore, iar pe hol era lumina). Imi sugereaza sa ma uit la panou ca o fi sarit vreo treba pe acolo..de la ora 14 pana la 18 cand a venit Grig am apasat si tras de toate butoanele posibile!
Trista realitate? Ne fusese “taiat” curentul!
Grig s-a facut rosu la fata, a bagat-o si a scos-o pe toate partile pe madama proprietara (am mai avut noi niste stresuri cu ea cand, inainte sa plecam in ro, i-am trimis niste bani drept garantie si ea nu ne-a raspuns la telefon aproape 48 de ore..le facusem cruce, vorba aceea)…apropo, noua ne e tare bine impreuna! Ne pierdem firea cu randul!:D in ultima vreme, mai intai cedeaza Grig si dupa cateava zile o iau eu pe campii.

Ma intind iarasi, dar sper ca simtiti ca sunt destul de relaxata vis a vis de aceasta aventura.

Da! Deci ne fusese intrerupta electricitatea! Adica, fara lumina, caldura, apa calda si aragaz! Madame C a uitat sa ne zica ca a incheiat fostul abonament la 1 noiembrie si nici nu ne raspundea la telefon, normal!
Am sunat la EDF (Electricie de France) dar nu puteam reface abonamentul decat daca stiam numele fostului locatar..degeaba le spuneam eu adresa, numele proprietarei..nu si nu! “pana nu aflati numele fostului chirias nu va putem ajuta”. Madame C nu raspundea la telefon! Am sunat-o de zeci de ori si i-am lasat cred, vreo 20 de mesaje pe mobil! Initial, calme si ferme, iar joi seara si vineri, disperate si amenintatoare.

Vecinii au fost extrem de draguti! Aflasera de la adiminstrator ce am patit si au venit pe rand sa ne intrebe si sa ne indemne sa apelam la ei fara ezitare daca avem nevoie de ceva (toata lumea vroia sa ne dea apa calda pentru biberonul Anei :D) .

Ce puteam face? Am cumparat multe lumanari, lumanarele si lumanarici, plus o butelie de camping pe care sa gatim si Doamne ajuta! Sa nu ploua, sa nu sa raceasca timpul mai mult (apartamenul in care stam este destul de friguros..la parter, gresie peste tot, putin insorit..).
Miercuri seara ne incurajam si ne spuneam ca sigur pana joi se rezolva…mda!
Apoi..sigur, sigur se rezolva vineri!
Vineri si-a adus aminte un vecin cum il chema pe fostul locatar (am impresia ca au facut un brainstorming cu totii! Doar doar si-o aduce aminte cineva, ceva). Aleluia! Am sunat la EDF, am facut abonament si apoi am inceput sa ma rog in gand sa se poata rezolva problema chiar in ziua aceea…sa nu petrecem we cu cojocul pe noi; domnul respectiv m-a anuntat respectos ca mi-a stabilit rendez-vous pentru vineri, 12 noiembrie..ca atunci poate cineva sa vina sa rezolve problema. What??!! Si da-i cu treburi sentimentale si grele! Ca am un copil mic, ca nu se mai poate, ca suntem déjà de 3 zile fara electricitate, ca totusi..ca va rog…s-a mai uitat o data in agenda si ne-a gasit un loc liber pentru luni dimineata, in 8 noiembrie! Multumesc! Multumesc! Multumesc! Jur ca-l pupam daca-l avem in fata ochilor!

Asta a fost! Luni dimineata a venit un nene, a invartit de niste butoane si ne-a luminat casa! Saracul, se bucura si el cu mine, ii zambea toata fata…nu cred ca a mai facut vreodata, atat de usor o femeie fericita:).

Si era si zi de sarbatoare, Sfintii Mihail si Gavril! Si Cineva a tinut cu noi si numai de luni a inceput sa ploua si sa sa raceasca timpul. Incredibil, nu?

Sa va spun sincer, perioada aceasta de 5 zile cat nu am fost “conectati”, nu a fost chiar greu de suportat..adica, daca ar fi fost vara si nu am fi stat stresati de gandul ca “ce ne facem daca scade temperatura?”, ar fi fost chiar o experienta placuta! Oricum a fost!
Am avut timp sa stam mai mult impreuna..noi doi si amandoi cu Ana; sa vorbim, sa bem un pahar de vin la lumina lumnarilor, sa dormim de la ora 9 seara si sa ne trezim super fresh dimineata…

Timpul petrecut cu Ana era 100% dedicat ei! Ne-am jucat, i-am citit, i-am cantat, am dormit amandoua somnul de dupa masa…a fost chiar minunat!
Nu stiu cum sunt restul mamelor, dar mie mi s-a intamplat de multe ori sa fiu captata de internet si sa o pacalesc pe Ana cu o jucarie, doar doar mi-ar mai ingadui sa petrec “inca un pic” pe net..intotdeauna m-am simtit vinovata pentru asta.
Mi-ar place sa am puterea sa nu mai permit ca acest lucru sa se intample. Sunt constienta ca timpul pe care-l petrec acum cu ea este foarte important! Si ca voi tanji dupa el !
Mi-am propus sa nu mai deschid calculatorul cat ea este treaza si atunci cand o voi face, sa incerc sa-mi organizez cumva timpul; oricum, imi va fi un pic mai usor de acum, caci am si eu laptopasul meu , asa ca nu ne mai imbrancim si nu ne mai suflam in ceafa ca “gataaa! E randul meu!”.

Cam asta este!
In fiecare zi de 8 a lunii, am hotarat de “taiem curentul”; vom dezgeta frigiderul, vom manca mancare mai putin gatita si vom petrece seara la lumina lumanarilor (cat timp este frig afara, vom lasa totusi caloriferele-n functiune)…asta ca sa ne aducem aminte de aceste 5 zile si sa nu uitam sa apreciem lucrurile simple.

Am promis ca fac un rezumat si pana la urma a iesit o poveste lunga…

PS: madame C inca nu ne-a raspuns la telefon…sper ca-i totul ok cu ea si ca nu-i prin vreun spital; incercam sa stam calmi si sa nu mai facem scenarii; pana una alta, avem un contract si stam in casa ei; un lucru este foarte clar pentru noi: trebuie sa avem grija cu ea! (nu am vrut sa termin cu randurile acestea…de aceea am pus PS-ul mai inainte).


Si vroiam sa va mai povestesc de locul acesta minunat in care stam…wow! Si miroase atat de frumos! A levantica, cimbru si iasomie…si pescarusii…si marea…

Data viitoare! Maine seara, sper!

Cu mult drag.