Ne-am decis!dupa aia a sufletului!
Sa ma explic…sambata am fost in vizita la o familie de romani: el medic, ea, sta acasa si grijeste 2 fetite..mezina este cu 10 zile mai mica decat Ana; vizita si invitatia avea ca scop principal incurajarea noastra pe plan professional..ne-am luat insa cu altele! grele rau!
Fetitele erau in tarc inconjurate de jucarii..Ana se mai ridica din cand in cand, probabil sa fie sigura ca suntem inca acolo si scancea..Grig in secunda 2 era langa ea…de aici si pana la discutii despre cum este mai bine sa-ti cresti copilul nu a fost drum lung de strabatut..
“cum?? inca o alaptezi la cerere?”
-pai da! ca doarme cu noi in pat..sunt la discretia ei!
“hiii! Doarme cu voi in pat??!! Valeu mama!”
-pai da! de cand era bebe mic…ne este mai usor asa…plus ca nu-i place deloc patutul..stii,plange…
“aaa…nu-i place ca nu ai invatat-o tu sa-i placa! Si daca plange, ce? Pateste ceva??!”
Bunn! Dialogul nu a fost fix asa..ceva in genul…
Sa ne intelegem! Oamenii sunt simpatici, normali, fara fitze si aere (prea multe:D)..mamica nu pare genul acela care sta la tv si copilul plange-n tarc..chiar mi-a placut de ea cand a zis ca nu o da pe cea mica la cresa, ca doar ea este tot timpul acasa..e mai greu, dar face fata!
Ei ne-au expus experienta lor cu fetita cea mare ( are acum vreo 9 ani) care a fost intarcata cu greu la un an jumatate (cu depresie din partea mamei..banuiesc ca nici copila nu a fost tocmai cool dupa acest moment), pe care cu greu au invatat-o sa doarma la ea-n pat…totul s-a intamplat cu greu…greu pe care ni-l prevad si noua din plin..
Eu ascultam timorata si nu eram in stare sa iau atitudine si sa-mi apar convingerile…ba, mai mult! m-am pomenit cerand sfaturi cum sa reusesc sa o culc pe Ana la ea in patut…le-am povestit cum am pus-o pe Ana in patut seara, dupa ce a adormit si cum dupa 2 ore s-a trezit urland..dar urland! Nu suspinand si scancind cum se intampla cand doarme in patul mare…am luat-o imediat de acolo si ne-am cuibarit in pat…gresit! Solutia lor era sa planga! Ca tot va adormi la un moment dat..la naiba! Nu-i de mine!
I-am intrebat cum de doarme fetita lor de seara pana dimineata, in patutul ei, in camera ei, fara sa se trezeasca..”ei! pai se mai trezeste..ca doar o auzim plangand/scancind…dar adoarme la loc”..banuiesc ca singura…nu! clar! asta nu-i pentru mine!
Mi-a fost ciuda pe mine ca i-am lasat sa ma faca sa ma simt o mama slaba (de ce esti considerata "slaba" atunci cand nu suporti sa-ti auzi copilul plangand???), incompententa…de ce naiba n-am avut curaj sa zic “pai asa vreau eu ca lucrurile sa decurga! Lasa frate, ca nu o sa plece din patul nostru conjugal direct in patul iubitului! Pun pariu pe asta!”..
Din pacate sunt o persoana extrem, dar extrem de usor influentabila..mai ales in domeniile pe care nu sunt sigura, cum este mamicia..tind sa iau de bun orice zice o femeie care are marea calitate de a fi la al doilea copil…mai, nu zic ca nu are mai multa experienta si ca sfaturile nu sunt bune! Nu! dar poate ca nu se aplica la situatia si la viata mea!
Si mai este o chestie care ma face sa am indoielii in privinta unei atitudini sa-i zicem mai “flower power” : pana acum, nu m-a tras nici o mama de maneca si sa-mi zica: “fata, focus la mine! vezi copilul asta? ei, copilul asta a fost alaptat pana cand a vrut sufletelul lui si a dormit cu noi in pat pana-n ziua cand a zis ca vrea si el patut din acela cum are prietenul lui de joaca”..si eventual copilul acesta sa fie unul bun, dragastos, empatic, inteligent, autonom…Nu! nu cunosc pe nimeni care sa fi procedat asa si sa-mi spuna ca asta este reteta succesului..decat in lumea virtuala (bloguri/forum)…eu pana acum nu am avut parte decat de mamici terifiate de alaptatul prelungit si co sleeping…
Deci, vorba lunga saracia omului..astea’s problemele mele..alaptatul- pana cand? Dormitul cu noi-pana cand?
Nici nu vreau sa aud de lasat copilul sa planga aiurea (gen, pana adoarme)…texte de genul “ca sa-si dezvolte plamanii” mi se par caraghioase..rau de tot!
Asa ca, sambata seara m-am intors acasa tare neincrezatoare si cu o greutate mare-n spinare..l-am luat pe grig si i-am zis “barbate, trebuie sa ne decidem! Cum jucam?” si daca ne-am decis intr-o directie nu mai lasam pe nimeni sa ne abata de la drum..ii vom privi impaciuitori pe parintii care ne vor spune ca ei au procedat altfel si ca altfel este mai bine…si atat! Printr-o ureche intra si prin alta iese! Eu nu vreau sa mai am dubii in privinta modului de crestere al Anei..cum facem noi este cel mai bine! pentru Ana, pentru familia noastra! Punct.
Prin urmare, traiasca sanucul si patul conjugal!
Totusi...sper ca mandra noastra sa doreasca sa renunte de buna voie la sanuc pana la varsta de un an jumatate si ca pana la 3 ani sa vrea sa doarma in patutul ei de printesa..neaparat cu baldachin..neaparat! (ai auzit, tati?)
Si daca ne iese faza si Ana devine un copil bun, curajos, curios, empatic, dragastos, independent promit sa trag de maneca pe strada vreo mamica ce-si plimba in landou nou nascutul ce plange..si-l ignora…
Editez ca sa pun niste poze cu Ana..de sambata..la 10 luni si o saptamana..
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDana, mami drag, så stii ca eu cred ca toate mamicile au momente cand rezoneaza mai mult la anumite decizii in ceea ce privesc copiii lor.Eu una så stii ca si mie imi este ciuda ca am pierdut timp si poate si m-am stresat gandindu-må asa mult asupra unui lucru care de fapt era cel mai bun pt Bruce(gen: e bine så doarma cu mine?oare e bine daca il iau in brate la orice scancet?).De ex eu primele 6 såpt am dormit cu el pe burta.Nu exagerez dar am avut cel mai dulce somn de pana atunci.Nu imi trebuiau pozitii din alea de dormit prea complicate cand il simteam pe pui respirand pe pieptul meu si ii simteam pielea direct pe pielea mea.Si.....aveam parte de nopti linistite(nu puteam så il vad plangand si scremandu-se d ela colici) ..Asa am gasit rezolvarea..Si era una din cele mai frumoase.
RăspundețiȘtergereNu am reusit så alåptez decat 3 luni si jumatate, asa a fost så fie..stiu ca sunt multe mame care spun ca numai cele bolnave nu pot alåpta(de multe ori ma intrebam daca sunt sau nu bolnavå) dar numai Dumnezeu stie cat m-am chinuit si Bubu si moasa de la noi de la dispensar.Asta este asa a fost så fie.
De fapt asta cu alåptatul voiam så o spun dupå aceea.
Ce mai voiam så spun e ca pana pe la 3 luni am dormit cu el in pat, DESI el nu avea probleme så doarma in påtut dar eu am vrut så dorm asa in ciuda tuturor comentariilor din jurul meu.
Si apoi cu tinutul in brate..påi eu la orice scartait a lui l-am luat in brate.Nu puteam så il aud nici acum nu pot, dar uneori nu pot så il iau din cauza greutatii lui ci stau cu el jos pe podea si il las så ma traga de pår :) pt ca asta ii ia orice durere.
Da am fost si sunt o mama care nu isi poate auzi copilul plangand si l-am luat in brate ori de cate ori voia sau era trist.Nu m-am gandit o secunda daca fac bine sau nu..Asa am simtit, asa mi-am crescut copilul.
Si nu a devenit f rasfatat asa cum cred unii ca devin toti copii tinuti in brate.Si chiar daca devenea cu siguranta gaseam solutia potrivita.Si daca nu o gaseam asta era..nu puteam så schimbam copiii nu?:))
M-am lungit, nu stiu daca se intelege ceva dar incerc:)
Eu pup dulce iepurina frumoaså si va urez multa sånåtate ca restul le descoasem noi..zic eu.;)
salut, orice renuntare la san pana la un an si jumatate este de fapz greva de san, nu intarcat brusc.
RăspundețiȘtergereBabz led weaning apare ila majoritatea copiilor intre 2 si 3 ani, deci imi pare rau sa te deyamagesc dat 1,5 ani pur si simplu nu este o varsta propice autointarcarii.
Autointarcarea apare cand copilul renunta de buna voie sa suga IN LIPSA suplimentului de lapte de soi decat cel de mama. Deci cand auyi ca Ţal meu s+a intarcat singur la 13 luni si bea humana nu stiu de care, sa stii ca a fost vorba de intarcare indusa nu de dorinta copilului.
Cat despre restul, imi place cum gandesti si eu de exemplu procedez la fel. Nu as vrea sa cred ca eu una nu sunt personaj real :)) Adica sunt dintr+un blog dar chiar exist si mai cunosc si mame care fac la fel. Daca nu esti in romania, cauta unde au loc intruniri locale ale LLL si vei descoperi mlte mame care gandesc la fel ca tine.
Sanatate!
Fato, ia fii atenta, focus la mine, da?!
RăspundețiȘtergereDeci stii ca io am 2 plozi, unul mai diferit decat altul ca fire...dar o sa mai spun inca odata cum stau lucrurile la noi.
Eu am ales sa imi cresc copiii in asa fel incat sa ne fie noua comod. La toti.
Am ales sa ne dam unii dupa altii in functie de nevoi si am incalcat orice norma impusa de societate.
Asa ca daca cineva imi zice de "femeia la cratita" eu zambesc...pentru ca la noi in familie a altfel.
Daca cineva imi zice povesti cu separat copiii pentru ca asa se face...iarasi zambesc si-mi vad de ale mele.
Daca un copil cade si se loveste, eu ma aplec si-l consolez...nu ma impac cu ideea ca se caleste. Deci, zambesc si-l scutur de durere, il pup, il mangai si-l asigur ca o sa treaca
Daca o mama vrea sa inceteze sa alapteze...nu-i zic nimic, o las sa aleaga...
Si acum...oribilitati.
1. eu inca mai dorm cu copilul mare (7 ani) ori de cate ori mi-o cere.
2. eu inca mai alaptez la cerere chiar daca un sfarc sta sa cada, noptile sunt agitate iar din octombrie ma intorc la serviciu.
3. noi inca ne pupam copiii ori de cate ori se lovesc.
4. noi n-am lasat niciun copil sa planga neconsolat. Chiar daca nu se linistea instantaneu cand ii luam im brate, macar stateam linistiti ca plang la noi in brate si incercam sa indepartam cauza. Acum...voi sunteti medici si probabil ca stiti ca plansul indelungat poate produce insuficienta respiratorie si blocaje la nivel cerebral (plans pana ti se taie respiratia!!). Eu una nu-mi asum consecintele acestor aspecte.
5. Ne declaram iubirea in fata lor, ne pupam si ne strangem in brate cu totii.
Eu iti dau un singur sfat, ca la o sora mai mica: traieste-ti viata si iubeste-ti familia asa cum stii tu fara sa te gandesti ce parere au altii!
P.S. Iepurina m-a dat gata!!! Ca si cum nu as fi fost suficient de indragostita de ea :x:x:x
P.S.S Cand o sa fie nevoie sa "mutati" fata la baldachin o sa-ti dau o gramada de idei experimentate de noi ;) (unele functionale, altele nu)
iui ce iepurica frumusica .........
RăspundețiȘtergereas avea atatea de spus pe tema asta , intai ptr faptul ca si eu sunt in aceeasi situatie si desi am crezut ca acasa o sa-mi fie mai usor , m-am inselat , prea putin sprijin si incurajare , hm ce zic , deloc mai bine zis ,
oricum ca sa rezumez , cum imi zice mie sotul in caz de indoiala , uita-te la ea , o vezi ? cum iti pare ? e fericita ? se manifesta ? evolueaza? etc ? daca da , inseamna ca-i este bine asa cum e , si poti continua linistita .
si ce sa-i mai raspund omului dupa asta ?
o alta chestie .... am mers in tara cu Iza la o doctorita , la care mergeam si cu Ale cand era mic , pe atunci imi parea doctorita minune , a facut febra si mare si ma gandeam sa nu aiba ceva totusi si am preferat un control , era ptr prima data cand a vazut-o pe Iza si dupa control a inceput ca nu-i bine sa manance noaptea , de la 6 saptamani nu mai are voie , cine zice asta ? pai ea , si cum zice iarasi sotul , normal , nu are nici un copil di carti e usor sa vrb , trebe lasata sa planga , sa flamanzeasca , fortata sa manance solide , si ca-i distrug nu-s ce sistem , pfiuuuuuuuuuu .....
am iesit terminata de acolo si m-am gandit .........daca ?
ei ajunsa la mama acasa , o intreb pe mama , cata vreme am fost alaptata ? 2 ani , de cate ori pe zi si noapte ? de cate ori am vrut , si unde dormeam ? cu ei in pat .........pana intr-adevar nu am mai vrut la un moment dat ptr ca voiam si eu sa fiu mare .
nah ca tot experienta virtuala sunt si eu dar mai veche ca sa zic asa , si sunt sanatoasa , multam Domnului , am facut si eu 2 prunci si la fel am procedat cu amandoi , si unul de 11 ani e bine merci , sanatos si destept ,dupa multe , alte zise .......
nu-s in ce masura le poate face rau , ca nu sunt ca toti ceilalti bebelusi ? foarte bine , o sa fie mai diferiti/e dar tot mari o sa se faca si ei /ele si bine o sa le fie
parerea mea , un bebe nu se creste ca la carte
si multe se fac din comoditate ptr mama
nici eu nu pot sa o las pe Iza sa planga chit sa imi zice lumea ca o sa fac o capricioasa si ca o sa aiba un caracter dificil , si eu le zic , foarte bine , nu o sa se lase calcata in picioare si o sa o ajute in viata poate .
asa-i ca m-am intins pana la urma ?
sper ca ai inteles ceva si fa asa cum simti
ioi, ce de comantarii! va multumesc mult, mamelor!
RăspundețiȘtergereeste ora 3 jumatate dimineata la mine si nu am somn:(..tare bine mi-a prins sa va citesc!
prin postul asta cred ca am vrut de fapt sa marchez undeva momentul in care devin indiferenta si nu "mai cad pe spate" cand aud despre mame care dorm "linistite" toata noaptea si care bineinteles, procedeaza altfel decat mine...faca-se voia lor! Voia mea este asa!
Draga Dana ce frumos ti-au raspuns fetele, mai ales cele cu mai multa experienta decit noi incepatoarele. Sfaturi binevoitoare cred ca primim toate, eu am mai zis ca toata lumea ma condamna ca la aproape 1 an inca o mai alaptez la cere (noaptea mai ales) si ca nu o las sa planga noaptea sa ma pot si eu odihni. Pai nu pot sa imi aud copilul plangand! Asa ca din start se exclude ideea de a o lasa sa planga! Eu una am devenit imuna la sfaturi "binevoitoare"si de obicei le inchid gura celor sfatosi cu "fiecare copil e diferit, nu se poate aplica la al meu ce a mers la altul". Si fac cum cred eu ca e mai bine pentru puiul meu!
RăspundețiȘtergereUna peste alta...Ana a crescut mult si e tare dulce. Si...e "mini Grig" (asta o spune mama lui "mini So" aka Isabela)...:D
Va pupam!
Saluti Danuta,
RăspundețiȘtergereCe mult ma bucur ca ai scris despre subiectul asta! Cred ca orice mama s-a confruntat cu sfaturi ''pretioase'' ale cunoscutilor, mai mult sau mai putin. Eu te incurajez sa continui sa fii sensibila la nevoile iubitei mici, care NU are alt mijloc de-a cere ceva decat tipand/plangand/maraind etc. Nimic nu doare mai tare decat indiferenta, de ce sa ignoram o persoana atat de mica si care nu se poate ajuta singura? Eu ce nu inteleg e cum poate o mama sa doarma linistita cand copilul urla si se zvarcoleste :((. Personal, fac exact la Liliana, dau ignor fara sa comentez la sfaturile pline de ''intelepciune'' ale mamicilor care ''detin adevarul''. Discutiile in contradictoriu nu aduc nimic bun, ba mai rau te pot face sa te indoiesti de ratiunea ta.
Da, si eu sar ca arsa cand plange Soimita, o iau in brate cand se loveste si-i pup fiecare zgarietura/vanataie/cucui :)). Eu simt ca are incredere in mine si stie ca-i sunt alaturi. Cu luatul in brate mi-am auzit si eu de la socrela, dar stii ce? Acum fetita nu mai vrea in brate decat daca e obosita, vrea pe jos toata ziua! Cu alaptatul, la fel, mi-au auzit urechiusele ca cica ''se prosteste copilul daca alaptezi mai mult de un an'' :)))))). Lasand lipsa de politete la o parte, eu ma prapadesc de ras cand aud asa idei.
Ca sa inchei :), FIECARE FACE CUM SIMTE CA E MAI BINE PT COPILUL LUI!!!!! SE AUDE?
Hai, va pupa fata
ps. Iepurica e bestiala!!!
p.s.2 :) Ma intrebai cum e cu gradi, ei bine, incepem pe 31 aug abia, s-a amanat :). Te tin la curent cu evenimentele.
mai, mi-am recitit comentariul... imi cer scuze pt typos, scriam din pat, cu zuza la san (are un an si 10 luni, da? si vrea sa doarma la kuru golllll) de la un laptop care se seteaza mereu pe tastatura romana, mama lui. Dar nu mai sterg-rescriu, ca deja au citit o gramada de persoane ce-am scris; voiam sa spun ca nu sunt asa o agramata! Pupam fetele.
RăspundețiȘtergereDana, frumos post.
RăspundețiȘtergereI hear you... cu sfaturile "supermamicilor" de meserie!
Si ca sa raspund la cele doua probleme existentiale ce le-ai ridicat (alaptatul si cosleepingul): eu o sa o alaptez pe Ana pana cand vrea ea, daca vrea pana la 2 ani, asa va fi! Nu sunt genul fanatic intr-ale alpatatului (doar ma stii), insa Ana mi-a demonstrat ca stie cel mai bine ceea ce e bine pentru ea. Langa ea m-am redescoperit si eu mai puternica, mai hotarata, imi stiu cu exactitate prioritatile si lucrul asta imi umple sufletul si ma ajuta sa merg mai departe. Daca va dori sa fie alaptata pana la 2 ani, o sa incerc sa lucrez diminetile pana la doi ani. Daca nu se poate, renunt la slujba. Nu am avut hotararea aceasta ever! Am deviat...
Cosleepingul: Ana doarme in patul din camera ei, fara vreun efort deosebit din partea noastra. Asa a fost sa fie de la inceput. Insa daca ar fi fost situatia sa doarma numai cu noi in pat, garantat eu o lasam pana cand vroia ea, again... si la gradinita daca vroia sa doarma cu mine, cu noi, asa faceam.
In ceea ce priveste sfaturile pentru cresterea copilului... am aceeasi parere, ca si in multe alte chestiute: fiecare isi creste copilul / face cum considera de cuviinta. Important pentru mine, si lucru nu usor, de altfel, este sa incerc nu judec. Am ajuns la concluzia ca poti cadea in capcana judecatului altor mamici super usor. Sunt multe lucruri pe care inainte vreme cand le auzeam spuneam: jeee, eu n-o sa fac asta NICIODATA cu copilul meu... Peste ceva timp, te surprinzi facat exact acel lucru pe care candva il catalogai asa si pe dincolo.
Asa ca am ajuns la concluzia mareata ca nu exista secret absolut in materie de crescut bebelasi. Important este sa le faci pe toate cu bun simt, cum iti spune tie inimioara. Si cu toate astea, cand pui capul pe perna, sa te intrebi necontenit daca ai facut tot ce iti era in putinta pentru copilasul tau azi...si sa-ti promiti ca maine incerci mai mult.
Alta concluzie mareata a fost sa refuz sa imi inscriu copilul la BabyOlimpycs!!! Cutare face aia? Bravo lui! Nu e competitie. Cand se zice ca fiecare are ritmul lui, apai eu cred cu tarie in lucrul asta!
M-am intins...
Asa, deci eu ma inscriu in tabara mamicilor normale, cu suflet indoit si mereu in cautarea a ceea ce e mai bun pentru puiul meu... si a celor superistete, of course! Nu vezi ce concluzii marete am tras? :)))
Va imbratisez, e minunata Ana Iepurasa!
Dana, ce frumos ai scris.M-am regasit complet in postul tau si in comentariile fetelor. Mi-e drag de mor sa o am pe Ama la sanul meu, sa dorm cu ea, sa fiu mereu langa.Singura mea temere acum este aceea ca pe masura ce trece mai mult timp va fi mai grea intarcarea, mi-as dori enorm sa renunte Ama (sa sufar eu), sa nu ajung cumva la forta majora. Sarut cu drag mamicile!
RăspundețiȘtergereps. Ana e dulce foc, seamana tare cu tati insa e la fel de finuta si delicata ca tine!
Stai ca scriu si aici cu liniuta, altfel ma pierd.
RăspundețiȘtergere- Am avut si eu intrebari din astea si m-am gandit asa: daca ma straduiesc sa fac ceva contra intuitiei si contra ce imi dicteaza inima, si apoi peste ani aflu ca a fost gresit mi s-ar parea o ratare groaznica. Daca insa fac dupa cum simt eu, automat imi e mai usor, pentru ca nu e nimic fortat, si daca aflu peste ani ca a fost ceva gresit, nu imi voi putea reprosa nimic.
- dialoguri din astea am si eu zilnic. Sunt obisnuita pentru ca si inainte sa-l am pe Alex aveam asa ceva tot timpul de la oameni care se mirau ca nu pap carne si tot incercau sa-mi dea :)) de parca eu de fapt as vrea, dar ma straduiesc (si chiar si asa nu ar fi trebuit sa se bage...). Deci eu sunt obisnuita sa fiu altfel. Si nu ma apuc sa le tin teorii ca asa e mai bine, deci fac ca si tine, exact. In afara faptului ca mie nu imi ridica niciodata semne de intrebare daca e bine ce fac. Eu sunt 100% convinsa ca e bine cum am ales sa traiesc eu si Alex, nici nu se pune problema sa schimb ceva in ideile mele pe baza unei conversatii cu cineva care vrea sa-si impuna ideile. Mi le schimb doar eventual dupa un studiu intens pe tema. Dar, ca si tine, niciodata nu imi sustin punctul de vedere. Nu merita efortul. Am observat ca oamenii apoi ataca, daca vorbesti ceva impotriva a ceea ce cred legat de alimentatie, religie, si cresterea copiilor! Asa ca nu ma bag, stiu ca nu ii ajut cu nimic, stiu ca nu vor merge apoi sa caute pe net daca nu cumva am dreptate. Zambesc frumos, uneori chiar le cant in struna, le dau dreptate, ca sa incheiem o data conversatia. Dau motive care sa nu duca mai departe la o discutie interminabila. De exemplu, daca ma intreaba cineva de ce nu-i dau carne, nu ma apuc eu sa spun de sanatate, ca sare lumea de parca le-as injura mamele, cum sa nu fie carnea buna. Le spun ca eu nu pap, nu gatesc carne, si cand isi va gati el va fi treaba lui. Si de fapt nici nu mint :)). Dar asa incerc sa glumesc si sa evit orice divergente. La fel fac si cu orice amanunt legat de cresterea lui Alex.
- singurul lucru care ma ingrijora era nu cumva Relu sa nu fie asa sigur ca facem ce trebuie. Nu mi-ar placea sa fac ceva cu care el sa nu fie de acord, chiar daca el toata ziua se uita la realitatea si la sport.ro si deci mai multa incredere am in cercetarea mea decat in a lui :)). Dar l-am chestionat in diverse situatii, dupa astfel de conversatii si tot timpul era absolut sigur ca felul in care ne crestem copilul e cel mai bun!
RăspundețiȘtergere- deci nu numai inima iti spune ca asa e cel mai bine, dar si teoria! Am citit zeci de articole pe tema asta si mi-e o mila teribila de copiii care sunt lasati sa planga, dupa ce am citit cum ii afecteaza psihic si emotional!
- orice studii am cautat si am citit, puiul de om, antropologic vorbind nu mai are nevoie de laptele matern undeva intre 4 si 7 ani. Atunci se va intarca singur si fara traumatisme. Stiu ca e prea mult si pentru noi mamele, si pentru opinia publica. Dar probabil sunt sanse sa se intarce mai repede singuri, datorita laptelui de vaca ce il vor bea la un moment dat. Cand spun antropologic ma refer si la cercetari facute pe oamenii din alte epoci, si la calcule privind maturizarea din punctul asta de vedere a organismului uman, comparativ cu intarcarea la animale. Tu de ce ai vrea fix la un an jumate?
- intr-adevar si eu stiu doar mamici virtuale din astea bune la suflet :)))). Dar ele sunt reale si e clar ca nu mint. Uite, pe blogul Armonii cred ca citisem si de alaptat si intarcat natural, si de faptul ca au vrut patul si camera lor copii co-slept. In viata reala nu stiu mamici care sa alapteze dupa o luna, asa ca nu se pune problema. Co-sleeping stiu, sigur. Inca tot piticuti, deci nu stiu finalul :))). Cred ca si aici trebuie sa le indeplinesti niste conditii emotionale ca sa se ceara singuri in patul lor. Musai sa citesti The Continuum Concept. O am in pdf daca o vrei, e cartea de capatai a Attachment Parentingului (nu zic ca nu ma si enerveaza unele chestii, ca de obicei la ceva dus la extrem). Cred ca e scrisa de cineva dupa original, ca are si greseli cartea mea.
- pana la 3 ani sigur va vrea in patul ei, dar va si suge pana atunci :))
RăspundețiȘtergere- Ana e minunata!!! Si mie mi se pare ca e o intersectie intre voi doi, nu e numai a lui tati :D
- o tzuc cu drag pe Iulika. A mai zis ea asa, cu o jumatate de gura chestii de genul asta. Dar ea e o finuta si nu se baga pe forum de obicei sa isi dea cu parere si sa spuna cum isi creste copilul, crede poate ca ar deranja pe cei care au alta parere. Dar mi-e draga de mor atunci cand isi da drumul cu exemple din astea de crescut copilul cu dragoste multa! Iulika, mai spune din astea mai des, ca uite eu cand era mic Alexutu ma tot gandeam ca numai eu sunt ciudata ca il tin atata in brate sa nu planga :D.
- am lacrimat la postarea Deliei, m-am identificat cu postarea Nelei (cu mentiunea ca eu ma straduiesc foarte foarte tare sa nu judec, e un mare efort :))) ) si m-au emotionat si am invatat cate ceva din TOATE comentariile! Minunate! Hai ca imi salvez si linkul asta la favorite sa tot citesc comentariile astea si altadata!
- ce fain a fost pana in final subiectul asta, ma simt asa ca dupa un film cu happyend dupa palpitatii mari! :))
Mamici dragi, ati scris tare, tare frumos!
RăspundețiȘtergereNu m-am temut niciodata sa o rasfat pe Ana, sa o pupacesc, sa o alint, sa o tin in brate de fiecare data cand intinde manutele spre mine (ca apoi, dupa un pupic din partea mea sa vrea imediat inapoi jos:D)..nu am nici o grija ca o voi rasfata! nu! dimpotriva, imi doresc sa stie ca-i iubita, pretuita si protejata..cam asa trebuie sa se simta o femeie, nu?
Eu am fost alaptata o luna jumatate..cam asta a fost timpul cat a stat mama acasa..apoi, ne vedeam la fiecare sfarsit de saptamana; trebuie sa recunosc ca am facut ochii mari si am oftat cand am citit ca Danuka a fost alaptata 2 ani..wow! in vremurile acelea, cand mamele trebuiau sa se intoarca atat de repede la lucru?!? wow!
Cu toate ca nu am fost alaptata si nici dragalita foarte tare (eram 4 nepotei la bunica) zic eu ca n-am iesit om rau:)..si nici f labila emotional nu sunt..adica sunt:), o recunosc, dar stiu si pot sa ma tin in frau;
din aceste motive (ca eu nu am fost crescuta asa) recunosc ca am indoieli si imi mai pun din cand in cand intrebari de genul: daca nu va dori sa se intarce..sa zicem, pana la 3 ani? daca mutarea in camera ei va fi facuta oarecum fortat? as minti daca as spune ca nu imi pun aceste intrebari si ca sunt total zen si flower power...cu toate acestea am decis ca sa o las in legea ei..cum va vrea sufletelul ei..vedem ce se intampla! in cel mai rau caz, va deveni o fetita/femeie capricioasa si nu foarte usor de multumit...si zau ca nici asta nu-mi displace!:)
Ralu, Zoozie..multumesc ca mi-ati deschis ochii vis a vis de greva suptului si baby led weaning..am citit cateva articole tare bune pe kellymom si ne-am regasit printre manifestari si cauze; poate voi reusi sa scriu despre asta.
va imbratisez pe toate cu mult drag!