"Mamico, iti mai aduci aminte cum imi dadeai cu crema pe limbuta, cand ma durea gurita? ...mmm, ce gust bun avea!"
Ana, la 4 ani si 4 luni, povestindu-mi despre episoadele de afte in gurita prin care a trecut. Ultimul a fost, cred, pe la 1 an si 8 luni.
As fi ramas cu gura cascata daca nu as fi stiut ca isi aduce aminte o gramada de lucruri. Cum ar fi rostogolirea pe 6 trepte pe care a avut-o la un an si patru luni (mda, cam atat de serioasa este treaba). Dupa ce a inceput sa vorbeasca mai bine, de pe la 2 ani jumatate, ne-a povestit de multe ori despre aceasta rostogolire. Cum a cazut ea si cum m-am speriat eu.
Isi aduce aminte culoarea tramvaiului in care ne-am plimbat in Lyon, la inceputul lui iulie 2013...rochita pe care am purtat-o eu...momentele cand m-am suparat pe ea, cand am ridicat tonul...mai ales, cele de dupa nasterea lui Petru (avea 2 ani si o luna atunci) cand am avut nevoie de vreo doua luni sa ma adun. Faptul ca eu vroiam sa doarma si ea nu, ca ne jucam in liniste...ma cutremura si imi doresc deja sa pot da timpul inapoi.
Am crescut cu impresia ca ei, copiii, nu isi aduc aminte mare lucru din pruncia lor. Si mie, cand spuneam adultilor din jurul meu ca imi amintesc anumite momente, mi se spunea "imposibil, nu este adevarat".
Insa, copiii nu uita. Nimic. Totul se strange acolo, in mintisoara si in sufletul lor.
Purtati-va cu ei asa cum vreti sa isi aduca minte...construiti-le amintiri frumoase.
Nu toti copiii isi aduc aminte.Eu am amintiri exact ca si Ana,de pe la 1 an si ceva.Nimeni nu ma crede(a),of course.In schimb,fratele meu,sotul,copilul,pauza.Inclin sa cred ca fetele(nu toate,si aici) sunt mai sensibile,mai maturizate inclusiv la nivel neuronal si de aceea.
RăspundețiȘtergerePS. Sper sa revii pe FB.Unii chiar si-au facut (reale)griji cand ai disparut in ceata..Sau macar avertizeaza-ne inainte,omule,sa stim o treaba si sa nu ne facem tot felul de scenarii aiurea.
Nu mai pot modifica dar nu 'maturizate' ci dezvoltate am vrut sa zic,am recitit si suna aiurea,adevarata maturizare e mai tarziu.Ma refeream la un anumit grad de constienta a propriilor emotii,ceea ce produce cred intiparirea asta in memorie..nu-s sigura,e doar o parere,noh.
ȘtergereDa, sigur Miha, nu sunt toti la fel; eu scriu insa din experienta celor doi copii (il astept si pe Petru sa-si dea drumul la vorba, sa vedem, el ce are sa ne povesteasca:) ); si cred, cum spune si Fram mai jos, in importanta primilor ani si a amprentei lasate de ei asupra copiilor...am crezut in asta, instinctiv, de la inceput, in ciuda faptului ca am fost crescuta cu impresia ca "uita repede copiii", uita tot, nu au cum sa-si aduca aminte de cresa, camin saptamanal & co.
ȘtergereAveam nevoie de o pauza de internet, de lumea virtuala; nu planuisem sa stau departe atat de mult timp...de fapt, nici nu credeam ca voi rezista fara "socializarea" de pe fb. M-am inselat. Mi-a prins tare bine.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereBun gasit, Dana!
RăspundețiȘtergereTot ce se intampla in 0-6 ani, mai cu seama in 0-3 este absorbit de copil si va purta aceste experiente cu el toata viata Se si spune "first 3 years last forever".
Ana si Petru vor avea o multime de amintiri fff frumoase:)
Te pup,
Fram
Multumesc, draga mea. Sper sa pastreze cu ei, in ei, cat mai multe amintiri frumoase. Asta-i dorinta mea cea mai puternica.
Ștergere