Home alone 3

Episodul 1 s-a desfasurat in ianuarie, 2 in martie si urmatorul va fi difuzat in noiembrie.
Doua zile intregi dureaza distractia.

Trezirea a fost la 7:10 pentru amandoi prichindeii. Am tras perdeaua cu inima stransa si, cand am vazut ploaia marunta ce nu vrea sa ne mai paraseasca de sambata, mi-am zis "ceva magic (chiar) trebuie sa se intample astazi" (saptamana trecuta a fost una grea pentru mine; grea de am avut senzatia ca trebuie sa fug, sa stau undeva chircita, cu genunchii in brate si sa nu vad/aud pe nimeni o zi intreaga; intr-una din aceste zile urate mi-a cazut privirea pe urarea aceasta, "something magic is going to happen today". Mi-am lipit-o pe frigider, scrisa pe o hartie colorata, si parca imi da o doza de putere de fiecare data cand o zaresc).

Asa ca, am inceput cu niste muzica si dans. Dansat asa, tinandu-ne de mana si leganandu-ne de pe un picior pe altul. Neaparat, cu baza larga de sustinere. Danseaza, mami, danseaza.
Incercati cu asta.
Apoi un episod de Trotro, magarusul cu trompeta, ca sa-si doarma si voinicul somnul de fix 20 de minute. Bun si asa. Doarme bine noaptea, ce pot sa-mi doresc mai mult?!!
Cand am vazut ca nu mai este atat de deasa perdeaua de ploaie i-am propus Anei "n-ai vrea saaa... mergem sa ne plimbam prin balti?". Daaaaa, spus asa, cu gura larg deschisa, rotunjita. Luat fasul, cizmulitele de cauciuc, pus fratiorul la piept si mergem mami, mai repedeee. Nu a ratat nici o balta. Nici acelea micute, dintre dalele de ciment, in care isi baga degetelele. Sincer, nici nu mi-as fi dorit sa uite sa sara prin vreuna, deoarece fericirea era acolo, pe chipul ei. Si mi se lumina si mie fata vazand cum isi face avant, alearga, se opreste in mijlocul apei, constata ca s-a udat si pe pantaloni (cizmulitele sunt pana la mijlocul gambei), rade si o ia iarasi la fuga. Am facut 45 de min pana la statia de autobuz (vreo 200m?), cu tot cu salutatul melcilor.
Tzusi in bus, cu directia gara ca sa recuperam masina lasata de tati acolo, in parcare.

Odata intorsi acasa ii povestesc copilei ca imediat mancam supa. Si facem nani, completeaza draga. Na, ca l-am prins pe Dumnezeu de picior. Uite ca traiesc si ziua asta, cand Ana imi spune ca vrea sa doarma. Ei, a fost asa, de impresionat audienta, daca imi permiteti sa ma exprim astfel. A mers de bunavoie in pat, i-am citit cateva poezioare - pana cand au inceput amandoi sa traga de o carte, ea nervoasa, el curios - si apoi m-am plimbat in sus si-n jos, dintr-o camera in alta, cantand. Vreo ora jumate.
40 de min a dormit Petru pe bratele mele, ascultand cantecelul cu mamarelele ( cu lumanarelele, adica Multi ani traiasca, multi ani traiasca, la multi ani! Cine sa traiasca [...] Ana sa traiasca), "in padurea cu alune" si alte cateva cantecele, cantate atat de duios si soptit incat mai sa adorm eu.
Nu a fost sa fie. Cand am vazut ca se trezeste prichindelul, mi-am zis ca nu mai are rost, hai sa mesterim o magie.
Am deschis calculatorul, de data aceasta pentru a conecta aparatul foto instalat cu grija de tati pe trepied, am pornit un blitz, i-am dat Anei telecomanda in mana spunandu-i pe care buton si apese, ne-am asezat toti trei pe jos si da-i distractie! Nu stiu daca exista vreo poza pe care sa v-o pot arata, in care sa fim cat de cat prezentabili, dar va spun cu mana pe inima ca jumatatea aceea de ora a fost de nepretuit. Inca am in minte fata Anei care, cand vedea beculetul rosu clipocind, se punea zambitoare in fata camerei si apoi se uita repede pe monitorul laptopului sa vada cum a iesit.

Pe final de zi m-am gandit sa mergem la un loc de joaca aflat intr-o scoala, deci in spatiu inchis. La ludoteca. Tot ploua, dar parca mai slabut. Pana am ajuns noi la masina si cam la jumatatea drumului s-a pus iarasi ploaia serios. De la parcare pana la ludoteca ar fi trebuit sa mergem 10 min pe jos, in ritm de copil de 2 ani jumatate, asa ca am schimbat planul. Hai la Carrefour! Ce placut este sa mergi la supermarket, sa fie luni dupa amiaza, pe la 4, cam liber adica, sa nu ai cumparaturi de facut ci doar sa casti ochii. Petru a dormit in carrier, Ana s-a uitat la jucarii si la tot ce a mai vrut ea, am trecut si pe la carti, ne-am probat cu niste palarii, am cumparat si niste paste de orez, din care am gatit la cina, cu legume (si important, Anei i-au placut). La iesire din supermarket ne-am oprit la parfumerie si mi-am luat doua sticlute de oja, ca niste acadele. Blue mint si Candy floss. Mi-au ramas la suflet inca vreo 3 nuante, numa bune pentru o manichiura-curcubeu:).

Seara, papica, baie prelungita pentru Ana in cadita de bebelus, agitatie mare pe Petru, motiv pentru care am reusit sa-i citesc mai nimic surioarei. Noroc ca era rupticica si pe la 20:15 a capitulat. Am ramas sa legan, alaptez, legan, ssshhh-iesc flacaului, care a reusit sa adoarma undeva, pe la 21:30. Pfuuuai, gata! M-am intins si eu pe jos in cealalalta camera, sa imi indrept coloana. Maine-i o noua zi. Da Doamne soare!

Ps: doua zile ca doua zile, dar ce ziceti de sapte? Go, Nela, go!