...m-a tras de nas, si m-a scos afara din barlog; cam asa ma simt eu, precum ursuletul ce-si paraseste culcusul. Mor, mor, moooor:)
Adevarul este ca avem parte de o simfonie de miresme in coltul acesta de rai: iasomie, lamaita, caprifoi (imi fac drum special, pe langa el si cred ca daca Ana nu ar vrea sa o ia la fuga pe scari, as putea sa ma pun in fund, pe jos, langa gardul pe care se catara) si acum, de cateva zile, parfumul teiului iese in evidenta...nu pot, chiar nu pot pune in cuvinte starea incredibila de bine ce mi-o da, zi dupa zi, locul acesta. Ma intreb adesea care-i rata depresivilor in sudul Frantei...scazuta, oricum.
Am fost un pic obosita in ultima vreme si am functionat pe avarii, pastrand energia pentru lucrurile cu adevarat importante. Prichinduta este in forma maxima: alearga toata ziua prin micutul apartament, fuge pe terasa daca aude un avion trecand si sta cu ochisorii spre cer lovindu-se usor cu aratatorul peste caput (asta inseamna ca trebuie cantat cantecelul "avion cu motor..."; de fiecare data cand vede un avion-inclusiv in carticele-trebuie sa facem recitalul corespunzator; si slava domnului ca trec ceva avioane pe aici), toata ziua ii turuie gurita scumpa (in bebeluseasca, bien sur) si ne da permanent senzatia ca suntem cei mai norocosi pamanteni.
Energia Anei m-a dovedit, dar si puiul mic ce creste in burtica (avem 13 saptamani de sarcina acum) care m-a facut de nenumarate ori sa adorm pe canapea in timp ce copila se juca prin camera, sa adorm seara imbracata si nespalata pe dinti (lucru ce se intampla rarism in altfel de conditii), sa poftesc cumplit la carnati, carne slaba de porc, kaiser (am gasit si aici, dar muuult prea sarat), pateu (ahhh, pateul lor facut a la maison...never ever nu mai mananc pateu din conserva), branza dulce asa cum imi trimitea mama, pe care sa o savurez cu rosii si usturoi verde...sa ma opresc, nu? Nu de alta, dar imi fac rau singura.
Am multe de spus si ca intotdeauna, timp putin. Nu stiu cat de activa voi reusi sa fiu pe blog, dar mi-a propus sa scriu macar despre locurile frumoase ce le vizitam...jurnalul prichindutei il transformam in jurnal de calatorie:).
Si ceva ce nu pot sa nu notez: din 1 mai, Ana spune "ma-MA"...ma striga prin casa sau vine pe furis langa mine (trimisa de taticu') si ma surprinde cu un "ma-MA!"...va inselati daca credeti ca poate fi altceva mai frumos, decat sa te trezesti din visare asa...sa te uiti in jos si sa vezi un omulet (de care nu contenesti sa te minunezi "cand a devenit bebelusul meu, copil?!") tinand cu amandoua manutele o jucarie, privind in sus cu ochii plini de dragoste, cu un zambet larg si incredibil de dragalas...si stii ca omuletul asteapta sa te apleci catre el, sa-l cuprinzi in brate, sa-l pupacesti pana cand vrea sa fuga inapoi la tata, in chiote de veselie...priceless!
La o saptamana de la "ma-Ma" a urmat randul tatalui sa-i tremure sufletelui..."ta-ta-ta" sau "da-da"; aseara eram in dormitor si il striga pe taticu' din pat, asa, fara sa-i cer sau sa-i spun ceva despre el.
Ma intreb oare cum va fi cand va incepe efectiv sa vorbeasca; am impresia ca voi umbla cu servetele de hartie in buzunare:)
Ce postare frumoasa! Asa cum ne-ai obisnuit si pana acum...mi-era dor sa citesc despre atmosfera voastra din micul orasel si despre aventurile Prichindutei.
RăspundețiȘtergereBravo,pui mic,pentru cele 2 cuvinte atat de frumoase si de asteptate. ♥ ♥ ♥
Dana, esti un rau de emotie cu miros de tei.
RăspundețiȘtergereDana, welcome back! Abia am asteptat sa devina totul public, sa pot si eu sa strig in gura mare pe strazi :))).
RăspundețiȘtergereFelicitari, draga mea! Primesti de la soarta exact ce meriti: soare, miros de tei, fericire, iubire de la Grig, iubire de la Ana, inca un bebe frumos, mare, .... Bine, astept si niste mici multumiri, pentru ca sunt sigura ca si energia pozitiva transmisa de cate ori ma gandesc la voi a avut o mica contributie =)) =)).
Ma bucur ca totul e asa de bine! Si ca ati marit acolo proportia de frumos pe cap de locuitor. Si sunt sigura ca totul are legatura cu tine, cu felul tau de a fi si de a aprecia viata, pentru ca sunt multi care chiar si acolo ar fi nemultumiti!
Iar cu Ana mi-ai adus aminte de Alex. De vreo saptamana striga in gura mare MAMA, si ma topesc de fiecare data, chiar daca si pana acum zicea in soapta. Ma topesc! Si zilnic mi se intampla sa ma gandesc la el cum era in burtica! Zilnic! Ieri mi-a strans mana cand a adormit si simtindu-i manuta dulce mi-au dat lacrimile cand mi-am amintit cum i-am vazut mana la ecograf si acum am un copilas drag langa mine, care ma iubeste si care imi umple zilele de fericire! Doamne ce minunat e sa fii MAMA!
Va tzuc tare! Sa fiti sanatosi!
Felicitari, Dana! Sa fiti fericiti pana la adanci batraneti! Felicitari si pentru bebicul din burtica, sa vina sanatos si voios pe lume!
RăspundețiȘtergereelle
waw,waw, daca nu tin pasul cu blogurile , uite se surpriza minunata am ratat.
RăspundețiȘtergereFelicitari si o sarcina frumoasa iti doresc , ce noroc de Ana ca o sa aiba cu cine se juca , ma bucur ptr voi sincer .
Ah teiul , si la noi este o bucurie sa stai afara , numa tei avem pe langa noi si ne umple sufletele de bine .
Felicitari si ptr mama si tata , avem copii mari .