In ultimele zile...

• Ana a fost bolnavioara; a facut o candidoza bucala ce a dat de pamant cu moralul nostru, al parintilor. Nu a putut suge, bea, manca alimente solide...nici macar suzeta nu o suporta in gurita. A fost tare trist si descurajant sa o vedem plangand si sa nu fim in stare sa-i alinam cu nimic durerea, daaaar slava Domnului ca a trecut. Sambata se face o saptamna de cand a inceput sa fie mai bine.
  De unde bolicica asta?
  

Candidoza este produsa de o ciuperca numita Candida albicans, ce exista in mod normal la nivelul mucoaselor din organism; in anumite conditii (dupa antibioterapie, in caz de sistem imunitar slabit, in diabetul zaharat dezechilibrat, in conditii de igiena deficitara) poate deveni neprietenoasa producand depozite albicioase (dureroase!) pe limba, cerul gurii, fata interna a obrajilor. Cred ca este greu de suportat de un adult, dar de un pui mic.
Ana a facut asta fie de la suzeta, marea ei dragoste - fosta! tin sa precizez acest lucru-, fie de la centrul de joaca, unde mergem aproape zilnic; cu suzeta este simplu; din pacate, ma relaxasem total in ceea ce priveste igiena ei; o spalam seara sau dimineata si atat. Ce sterilizare! las' sa se imunizeze copilul! In fine...ma opresc aici caci nu simt nevoia de a-mi pune public cosul de cenusa in cap. Dar mi-am invatat lectia. The hard way.

La centrul de joaca vin multi copilasi; unii dimineata, altii dupa masa; jucariile ajung in gurite si cred ca ar fi mare lucru daca o data pe luna sunt curatate; Ana a renuntat la obiceiul acesta, de a baga in gura chestii care nu i se par alimentare, dar totusi punea mainile pe jucarii, maini care mai ajungeau in gurita...maini, pe care mami nu le spala asa temeinic dupa ce ajungeam acasa.

Initial, am crezut ca-i apar si ultimii molari, pentru ca-si rodea suzeta, bagand-o adanc in gurita; plangea infiorator si noi i-am dat doua seri la rand Panadol. Greseala! Este un produs dulce care nu a facut decat sa-i asigure un mediu prielnic pardalnicei ciuperci. Abia mai tarziu, cand au aparut depozitele pe limbuta (prima data au fost pe cerul gurii ) ne-am dat seama ce este. Intre timp am incercat sa alcalinizam putin mediul, badijonandu-i gurita cu bicarbonat si i-am dat probiotice. In final, dupa 4 nopti nedormite si o mama care se trezea spunand rugaciuni in loc de cuvinte de alinare pentru copilul ce plangea, am ajuns la Urgente, unde ni s-a confirmat diagnosticul, ni s-a dat reteta si am cumparat un gel antimicotic special pentru copii. Efectul a fost magic si inca din noaptea primei zile de tratament, Ana a inceput sa suga...Doamne ce usurare!

Acum totul a reintrat in normal, gurita arata minunat, dar vom continua tratamentul pana sambata, sa fie o saptamana incheiata.

Cu ce ne-am ales bun din treaba asta?

Cu faptul ca Ana nu mai foloseste suzeta decat noaptea. In timpul zilei, nu o cauta, nu plange dupa ea si cateodata trece pe langa raftul unde sunt puse intr-o cutie cele 3 prietene, se uita, zdrangane cutia si merge mai departe.

• Ana a facut cunostinta cu marea cea azurie. Este caldut si bine la noi iar duminica trecuta, ne-am dus de dimineata pe plaja, unde copilei a inceput sa-i placa tare mult (la inceput, a fost tare tematoare vis a vis de mare; in nici un chip nu puteam sa o dau jos din bratele mele): nisipul, oamenii, copilasii, cainii, pescarusii, marea in intampinarea careia alearga cu un zambet larg pe fata...presimit ca acesta este inceputul unei frumoase prietenii.

Am descaltat-o, i-am ridicat pantalonasii si stateam amandoua, asteptand marea...si a venit un val dragalas, iar micuta noastra de emotie, paf! cu fundicul in apa.

Cu greu am luat-o de acolo; cred ca la vara ne punem cort pe plaja ca sa evitam niste tantrumuri pe care le-ar putea avea vazandu-ne ca ne facem bagajul de plecare.

• A venit primavara in sudul Frantei. Este absolut minunat! Inca din ultimele doua saptamani ale lui ianuarie am vazut copaci infloriti! da, floricele mici, alb rozalii impodobeau delicat crengutele copacilor.

Apoi, erau acesti pomi incarcati de flori galbene, dar un galben atat de frumos! nu stiam ce sunt, pana cand am vazut o poza cu
mimosa.

si soarele! o, adoar soarele!

Deja ne gandim ca ar fi cazul sa ne echipam pentru plaja: o umbrela mai maricica, un cortulet, galetusa, lopatele, grebla, forme de "praji"...abia astept!

• Am printat pozele lunii ianuarie, pentru albumul despre care vorbeam aici . 100 (cam multe, data viitoare vom fi mai selectivi). Sunt absolut minunate! Culorile arata mult mai bine decat pe ecranul monitorului; cum spuneam intr-un comentariu la acea postare, l-am intrebat pe Grig daca le-a facut ceva, catusi de putin, daca a umblat la culori...nu. Doar le-a miscsoarat dimensiunea. Tot el le-a lipit (cu lipici) pe foi A4 si le-a pus in folii, iar mie mi-a ramas placerea de a scrie un cuvant-doua, pentru aducere aminte.

Presimit ca aceasta traditie, cu albumul anual de poze, va prinde radacini trainice in familia noastra si ca, mai tarziu, Ana il va aprecia mult. Va fi "cartea copilariei" in imagini capturate de tati si cu povesti de la mami.

Pe o foaie A4 au fost lipite doar 2 poze (iar imaginile super speciale au pagina lor) asa ca mi-a ramas suficient loc sa scriu diverse povestioare/citate pline de intelepciune pe care le citesc sau la primesc de la oameni dragi.

• Eu ma simt mai linistita. Am decis impreuna ca inca nu-i cazul sa-mi reiau serviciul, ca pot sta foarte bine cu Ana pana mi se termina concediul parental, adica pana la mijlocul lui septembrie 2011. Ce usurare. Asa ca acum gandul imi este numai la copila, am lasat pentru moment, listele cu asistentele maternale/crese si ma bucur la maxim de ea. Am devenit mai constienta de faptul ca nu mai am asa mult timp, de faptul ca momentele acestea sunt de neegalat si simt ca sunt mai prezenta, mai activa alaturi de fetita mea.
  

Deocamdata mergem al centrul de joaca dimineata si dupa masa, pe plaja sau "in cartier" (printre palmieri si maslini), dar la vara...la vara, vom avea un program taaaa-re incarcat, serios! nu stiu zau cum o sa ma descurc:D; oare o sa fac fata?:)

Cu drag.