Locuri magice

Daca vreodata veti avea ocazia sa hoinariti prin sudul Frantei, poate va veti aduce aminte de mine: cu ochii larg deschisi, toata fata zambind si spunand in continuu "incredibil cat poate fi de frumos" sau "cat putem fi de norocosi!"; oamenii cu care intram in vorba in diverse locuri (asteptand la supermarket, la posta, la farmacie) ne intreaba "sunteti in vacanta?", iar noi raspundem voiosi "daaa! pentru un an de zile".

Ultima zi a anului 2010 a fost una grozava; am vizitat Cassis, o statiune tare cocheta inconjurata de podgorii; mi-a placut mult plaja de unde am cules un pumnisor de "comori" - pietricele frumos colorate in diverse nuante de verde (bineinteles ca acasa, dupa ce s-au uscat, li s-a mai estompat din farmec); ei, comorile acestea sunt acum un joc tare interesant pentru prichinduta: le baga cate una intr-un tub de Pringels (pasiunea lui tati) si apoi le scoate tot cate una si le admira; de foarte multe ori le duce deasupra capului si le lasa sa cada la spate, in body...trebuie sa recunosc ca prima data cand i-am mangaiat din intamplare spaticul si am simtit doua guguloaie tari, mi s-a cam oprit putin respiratia; i le-am scos, iar draguta mea s-a pus in fundic si le-a azvarlit iar in spate:).

De pe plaja, am vazut, cocotat pe o stanca un castelas; n-am avut timp atunci, dar ne promisesem ca vom merge sa-l vizitam data viitoare; cand am ajuns acasa, am dat un search pe Google, i-am aflat istoria si faptul ca se pot inchiria camere in regim hotelier...wow! asa da!




Am baut o cafea in Cassis, la o terasa; prima noastra cafea din Franta; asa, pe fuga, caci copila nu mai avea rabdare.

Pentru noi ziua era ca si terminata, ne umplusem de frumos cu plaja, pescarusii, castelul, stradutele, magazinele (le adoooor!!! atatea sapunele, atatea sticlute de uleiuri, broderii, ceramica viu colorata; trec prin fata multor obiecte si-mi promit in gand "intr-o buna zi ma voi intoarce dupa tine! tine minte!") si ne pregateam sa ne intoarcem in La Ciotat; am vazut insa un indicator catre Route des Cretes si cum cineva ne spusese ca este un obiectiv ce nu trebuie ratat, am zis "hai!".

wow! wow! wow!

Este un fel de Transfagarasean, de 16 km, ce face legatura intre Cassis si La Ciotat. Privelistile sunt minunate si ni s-a spus ca in timpul verii, cand apa marii este azurie azurie, simti cum ti se taie rasuflarea de atata frumos.




Ana a dormit o buna parte din drum la mine in brate, dar Grig oprea in 500 in 500 de metri, se dadea jos, facea poze si vene in masina cu un zambet larg pe fata.


Despre La Cadiere d' Azur , satucul vizitat duminica, las pozele sa vorbeasca...