Sunt pe cale sa ma las de jobul acesta, cu bloguiala!
A devenit stresant pentru mine, ma gandesc adesea “uite ce de face Ana si tu nu ai notat nimic”…asta este adevarul! Se pare ca micuta noastra progreseaza mult mai repede decat sunt eu in stare sa bifez;
plus ca ma enervez pe mine cand vad ca trec zile (multe) si eu nu reusesc nici macar sa raspund la comentarii…si da, le vad la timp! dar, de cele mai multe ori, seara sunt obosita si incapabila sa scriu si eu cateva randuri frumoase; asa ca, atunci cand bag doar cate un “multumim din suflet” sa stiti ca-mi pica ochii de somn:) .
Si inca ceva! Ma gandesc cateodata, ca treaba asta cu blogul este moftul meu; nu-i sigur ca Ana va fi interesata vreodata sa citeasca…poate-mi va spune “mai bine povesteste-mi tu mami”…
Bun! Am scris asta acum, caci daca o bagam la sfarsit poate paream prea categorica; poate-i doar o pasa, nu stiu; poate ajung sa scriu doar o data pe luna…vom vedea! Cert este ca acum simt ca vreau sa fac altceva cu timpul pe care l-as folosi scriind in blog.
Ana
Citeam candva ca exista doua categorii de mamici: unele care mint si exagereaza spunand ca odorul lor ii cel mai cuminte, cel mai bun, cel mai cel si altele care se plang cat de rau, plangacios si solicitant poate fi un copil (si nicio mamica, ce citeste acest blog, nu intra in aceasta categorie, sa fim clar intelese!!! ).
Mai, da’ va rog sa ma credeti ca eu nu mint! Ana chiar este un copil super bun! Imi este atat de usor sa o cresc, este blanda, nu plange aiurea, nu se da (inca) cu fundul de pamant, doarme, mananca bine papica diversificata (desi este inca alaptata la cerere), nu a avut colici, nu a fost racita…Dumnezeule! Oare ce-ti mai poti dori?!
O iau in brate adesea , ii pupacesc zgomotos obrajorii si –i spun ca o iubesc pana la cer si inapoi; n-am crezut ca poate exista o astfel de dragoste si cine nu are inca un copil, va spune ca–s cuvinte mari…dragostea aceasta este exact cum frumos o descria Raluca…ca-ti vine sa iesi in strada, sa imbratisezi oamenii, sa tzopai si sa strigi in gura mare cat esti de fericit.
Stau si ma minunez cum a suportat ea, mititica, atatea schimbari, atatea drumuri lungi, cum in Romania, tot a 3-a sau a 4-a zi schimbam patul si atmosfera, iar ea nu avea nici o treaba!
Nu o sa mai insir progresele ei; sunt multe si majoritatea copilasilor de varsta ei le fac; dar vreau sa stiti ca noi adesea ramanem cu gura cascata de mirare si emotie; Grig ii spune “da-i un pup lui tati” si cateodata se duce catre el si-si apropie obrajorul de fata lui..sau isi apleaca frunticica sa fie sarutata.
Totusi, un lucru mai amintesc pentru ca imi este tare drag…isi pune tot felul de chestii in cap (bentite, dresuri, sutiene..) si vine zambind la mine, iar eu ii spun :” tii de fetita frumoasa! Ana tu ai vazut cat esti de frumoasa? Ia du-te la oglinda sa vezi cat esti de frumoasa!” si se duce! In camera cealalalta, la oglinda ce este lipita pe dulap…si sta si se admira! Are o fatzuca atat de dragalasa …
In timpul noptii, adesea se rostogoleste cand la unul cand la celalalt…si se cuibareste in bratele noastre; se pune asa, cu spaticul la noi …off, Doamne! Astea-s momente de nepretuit!
Sunt incantata de faptul ca simt ca ma intelege! Wow! A fost de ajuns un an ca bebelusa mea sa devina un copilas care cand ii spun “mergem la baie, puiule!” , sa se duca intracolo…
Stresul meu ca ar fi nesociabila, ii doar al meu!
Ceea ce o deruteaza este limba ciudata in care-i vorbesc oamenii din exterior…clar! Ii surprind adesea fatzuca mirata si un pic tematoare atunci cand vorbesc cu cineva in franceza…
Si ca toti piticii sa crape de ciuda, ieri Ana a facut cu manuta la doua doamne…asa, delicat…a ridicat manuta, si a strans si deschis pumnisorul de cateva ori; bonus! le-a aratat ce de dintzuci are prin zambete fermecatoare.
Noi suntem bine; un pic obositi , surmenati si cu ganduri gen “ce vom face? Cum ii mai bine?”, dar le facem fata cu raspunsuri “vom vedea! Hai sa enjoy the moment”…adevarul este ca avem ce enjoy-ii, ati vazut nu?:D
Dumnezeule, cat putem fi de norocosi! Doi ani la randul am visat si pomenit marea din Grecia si uite ca acum plaja-i la 10 min…si apa este azurie, cu 2 nuante (cateodata si 3) de albastru…un vis, credeti-ma! Un vis!
PS:
1. Multumim frumos pentru comentariile de pe Picassa! Ati vazut ca am reusit sa fiu selectiva?:) Adevarul este ca Grig avea dreptate...si voi aveti un timp limitat, iar eu punandu-va cate 100 de poze si starnindu-va sa le vedeti, eram un pic egoista; doar bunicii ce nu se mai satura sa o vada pe Ana, chiar daca-i aproape aceeasi poza, numai caputul ei pare a fi inclinat usor la stanga:)...ca si Grig asta, trage cate 4 poze pe secunda...glumesc!!!
2. Mi-am comandat carti din tara si poate ca Mos Craciun va fi bun si ma va gasi si aici...cateva despre/pentru copii, una a doamnei E.N. Ibrian ("Tratat de hrana vie"...am mai vrut doua dar numai astazi m-au anuntat ca nu mai sunt pe stoc), ceva de Ovidiu Bujor, cartea aceea de bucate a Centrului Lifestyle Herghelia...cireasa de pe tort sunt 2 cartuli scrise de o mamica draga..abia astept Craciunul!
3. Ne-am luat masina de facut paine! Nu este un capriciu, nu! dar ne-am dat seama ca este cam mult pentru noi sa dam aproape 2 euro (mai exact, 1,80) pe paine zilnic: o bagheta din aceea pufoasa (ca painea de dupa Revolutie) si o fluta (ii zice flute), care-i o bagheta un pic mai larguta, buna de facut sandvisuri pentru Grig; asa ca vrem sa credem ca am facut o investitie buna; iar painea iese absolut delicioasa! si o putem face cum vrem noi, putem pune seminte, putem schimba faina (sunt curioasa sa incerc faina de hrisca)...suntem tare incantati de ea!
Sa fiti sanatosi!
Draga Dana, asa simt si eu, ca trec zilele si nu apuc sa notez cate face Isabela...iar cand in sfarsit ajung in fata calculatorului sunt contra cronometru si uit sa scriu chestii importante..:(
RăspundețiȘtergereEu va spun aici ca am vazut poze superbe cu voi doua si marea aia de vis! Sunteti tare frumoase!
Iar despre investitie..eu am masina din 2008 si nu regret o clipa, e super super ce combinatii poti face si ce painica buna iese. Singurul regret e ca nu gasesc faina buna in tara si pe asta o aduce Sorin de afara...dar avem stoc! Sa va bucurati de masinuta de piine!
Va pupam de la Cluj!
Dana draga, sunt in aceeasi oala. Mie- ciuda ca trec zilele si nu apuc sa notez ce-a mai facut. filmez in disperare cu telefonul mai ales cand iesim pe la playgroup. As vrea sa imortalize momentele alea cand intra in sala si da din manute fericit, sau cand imi arata piciorul sau cand ma pune sa-i citesc cartile. Stiu ca timpul trece repede si ai vrea uneori sa faci altceva decat sa scrii pe blog, dar sunt convinsa ca asa raman mai multe momente pe care Ana le va savura. Pe memorie ma bazez, dar pana la un punct. :-D
RăspundețiȘtergereEu am cumparat de aici cartea lui Shazzie, Evie's kitchen, despre copilul raw. mi-a spus Raluca de ea. spune-mi daca o vrei si iti fac comanda de la noi si ti-o trimit. e super faina si cu o gramada de retete. De asemena am cumparat din Romanica copilul vegetarian al elenei pridie, la sfatul Biei. o astept sa vina cu pachetul azi, maine.
va pup si ma gandesc cu drag la voi. pozele inca nu le-am vazut, dar ajung eu si la ele. Ma bucur ca sunteti bine si fericiti, cat despre ce va fi...dupa 9 ani inca ma mai intreb ce vom face la anul :-D dar, chit ca ma ingrijorez sau nu, la anul oricum va veni si vom gasi atunci o solutie.
va pupam cu drag and keep on writing, macar intr-un document word. eu cam asa fac. macar sa-mi notez 2-3 chestii despre ce face Pisku'.
Dana, te imbratisez. Incep cu inceputul: mi-ar parea rau sa nu mai scrii, iti citesc mesajele cu mare placere. Insa sunt de acord cu tine, asta ar trebui sa fie ceva placut, in niciun caz un "to do". Eu, de exemplu, scriu cand doarme Ana. De regula seara, imi face placere sa scriu, ma relaxeaza.
RăspundețiȘtergereEste o binecuvantare ca Ana este un copil atat de bun. Este foarte, foarte greu sa iti faca o simpla raceala, sa dea dumnezeu sa nu treceti curand prin asa ceva. Te goleste de tot, din pacate o spun din proprie experienta.
Ana Lugojana este un copil care se dezvolta foarte frumos, armonios atat fizic cat mai ales emotional, este firesc, cu asa parinti ca voi.
In ceea ce priveste what's next, nu te stresa. Enjoy it! Noi am plecat pe un contract de un an in Shanghai. Iata-ne dupa 5 in HK! Le-am luat as it is, an dupa an.
E drept ca atunci cand eram fara Ana era mai usor, in sensul ca ne impachetam si ne relocam un doua. Acum urmaresc stabilitatea, ne gandim de doua ori inainte de a considera o optiune de mutat sau nu.
Aveti incredere in voi, la momentul oportun veti lua decizia cea mai buna in functie de circumstante! Asta si sa aveti o minte deschisa!
Eu sunt convinsa, dar absolut convinsa ca de-acum iainte nu poate sa fie decat bine pentru familia voastra frumoasa!
Dana draga,
RăspundețiȘtergereAna e un copil minunat si drag si nu e nevoie sa notezi toate progresele. Ceea ce va ramane important peste ani va fi imaginea de ansamblu care va spune mai mult despre cum o vedeai tu pe Ana la varsta asta decat despre felul in care s-a dezvoltat in mod obiectiv. Si pentru ea va conta mai mult sa stie ce simteai tu decat ce mancarica noua papa la un an si o luna. Am mentionat ca esti o mamica minunata? Blogul tau e o radiografie in acest sens.
Sper sa nu fie prea seaca cireasa de pe tort. :)