Ce-i al nostru, ii pus deoparte

Ca bine zicea Liliana acum cateva zile...mai, da' s-a ascuns bine de tot, asta al nostru:)

Nici nu stiu cu ce sa incep..in asa fel incat sa nu fie o postare trista...oricat de frumos este orasul, oricat de albastra este marea Mediterana, oricat de bine s-a desfasurat intalnirea dintre Grig si noii colegi (sunt vreo 2 profesori cu care v-a lucra..adica, na, nu direct, dar in sectia lor..unul are vreo 35 de ani si altul, 40-45..n-ai vede asa ceva in Romania!)...oricat, oricat...nu-mi sta gandul decat la faptul ca nu am gasit chirie:((

Da..asta este! este greu...cu copilul agatat de gat, care are si el dreptul sa doarma somnul de peste zi intr-un pat si nu in carrier..si care are dreptul sa planga, chiar daca tocmai atunci proprietarul ne explica una alta...sa umbli asa, hai hui, pe strazi, pe caldura..chiar greu! daca am fi avut cu cine sa o lasam pe Ana vreo 4 ore...ma streseaza si gandul ca am obosit-o si pe ea inutil..

Oare are rost sa va povestesc despre apartamentele pe care le-am vazut?!...primul vazut era prea mic, prea ingramadit, in asa fel incat la prima vedere nu am reusit sa gasesc un locusor unde am fi putut pune salteluta de joaca a Anei...si faptul ca era la 10 minute de mers pe jos de plaja nu a compensat deloc...unul era aproape de autostrada...fara geamuri din acestea, care ar putea izola cat de cat fonic...2 erau intr-o cladire veche, in plin centru, la etajul 4, fara lift si cu niste scari de ziceai ca nu se mai termina odata...unul era la mama naibii (desi, cand am povestit cu propretarul prin mail, imi spusese ca este la 20 de min de mers pe jos de la spital..n-ai vedea! vreo 30 de min..cu masina!) intr-un cartier plin cu arabi (n-am nimic cu ei, Doamne fereste! dar am asa, o strangere de inima cand vad femei invaluite din cap pana-n picioare in negru), aproape de un cimitir (barrr!), plus ca locuinta arata jalnic..avea potential (curte, garaj, spatiu mare) dar cine sa aiba timp si putere sa se apuce de varuit, pus parchet si alte minuni din acestea...nu ni se renta pentru un an, cat vrem noi sa stam in Marsilia.

In concluzie, ne-am lamurit cum sta treaba cu proprietarii! Maine sun la 2 agentii, le spun cu liniute ceea ce vrem, cat putem si le dau termen 2 zile sa ne gaseasca ceva...joi vroiam sa plecam spre Ro, prin Germania...am schimbat planul! joi ne intoarcem in Marsilia, cu speranta ca vom da peste niste agenti imobiliari eficienti care ne vor duce "la fix"..maxim 3 apartamente vrem sa vedem! da' sa avem ce vedea!
Daca DD ne ajuta rezolvam totul intr-o zi si vineri putem pleca spre mama tara, via Italia..daca nu, nu! ramanem, rezolvam si plecam cand putem...ce ma intristeaza este ca vom petrece prima aniversare a Anei altfel decat mi-as fi dorit..asta este! imi repet mereu ca "macar suntem impreuna".



Primesc un newsletter de la un site dragut, o zi buna..mi-au placut mult gandurile pentru 8 octombrie:

"Doamne, nu ne lăsa să rătăcim în scuze şi explicaţii care justifică de ce ne e greu. Învaţă-ne cum să găsim puterea de a fi mai presus de greutăţile care ne încearcă."


Inca ceva: aveam impresia ca salariul lui Grig este mare...da, impresionat pentru noi, nu si pentru ei! avea dreptate Nela cand spunea treaba cu chiria care trebuie sa fie 30% din cat castigi..astia tin cu dintii de regula asta! venitul lunar trebuie sa fie de trei ori chiria. Punct. Degeaba incerci sa-i explici la proprietar ca traiul modest este ceva cu care esti obisnuit (la naiba! vi se pare modest sa mananci si sa traiesti cu 1300 e/luna? mie mi se pare huzureala de-a dreptul!...probabil, ca ceva nu reusesc eu "sa vad" acum) ca nu te aude...in fine! Imi doresc tot mai mult sa-mi reiau munca.

Edit: No 11 a iesit saptamana aceasta...premolarul superior, din stanga!

Editez inca o data pentru a va lasa ceva frumos, pentru suflet...