Chirie in Marsillia..iar..

N-am crezut ca ne va fi atat de greu sa inchiriem un apartament in Marsillia sau in Franta..banuiesc ca este cam la fel peste tot; oh, nu! credeam ca daca avem banii care sa ne permita confortul unei locuinte anume, restul -acte, contract de munca, perioada de inchiriere- sunt detalii foarte putin semnificative.

Am avut pretentii la inceput, ca de..am zis ce atat amar de viata! ce atata sacrificiu si strans din dinti! hai sa traim si noi bine..acum! ...deci: sa fie mobilat, sau cel putin bucataria sa o aiba echipata, sa fie intr-un cartier bun, sa fie verdeata, sa aiba balcon/terasa, garaj/loc de parcare...am avut chiar indrazneala sa tintim catre un apartament aflat in apropierea unui parc de 120 ha (emoticon cu ochii iesiti din orbite de incantare) si la 10 min de mers pe jos de plaja (emoticon lesinat)..si ma tot intretineam eu prin mailuri cu dna proprietara si-i spuneam ca-mi place, ea era incantata, stabileam intalnire pentru saptamana viitoare cand mi-am adus eu aminte ca nu i-am prea povestit despre noi..cine suntem, ce facem, de unde venim, ce vrem de la viata..chestii nesemnificative, ziceam eu...in urmatorul mail mi-a dat cu desole-ul :(

De ce nu suntem niste viitori chiriasi buni?
-nu suntem francezi! punct. (asta ca sa nu zic ca de fapt, baiul ii ca suntem romani..nu ne-a spus-o nimeni in fata, Doamne fereste, dar am simtit-o..)
-nu avem contract de munca pe perioada nedeterminata(?!!!?)...aici suntem un pic depasiti..si in ro ne-au cerut un astfel de contract de munca, dar la banca..si pentru ca vroiam sa cumparam o casa, nu sa o inchiriem! Nu inteleg de ce nu-i suficienta o copie dupa CM in care scrie negru pe alb ca grig este angajat pe urmatorul an de zile.
-faptul ca vrem numai pe un an de zile sa facem contract de inchiriere...nu mai stiu ce sa comentez...stau cat vreau nene, nu ma obliga nimeni sa stau 3-5 ani intr-un loc (apropo de asta..noi, asa, in adancul sufletelului ne dorim tare sa ne stabilm undeva, sa avem casuta noastra, masa noastra, patul nostru...universul are insa alte planuri cu noi, ca ne tot pune sa ne mutam...ar fi haios sa povestesc candva cam de cate ori ne-am luat casa-n spinare..ei, si ma gandeam eu zilele astea ca probabil cand vom ajunge noi sa cumparam o locuinta, probabil nu vom rezista mai mult de 2-3 ani tentatiei de a ne muta, de a schimba peisajul..si uite asa, vom cumpara si vom vinde pana cand grig nu va mai fi in stare sa care in spinare dulapuri/frigidere, iar eu ma voi fi saturat sa nu tin minte unde am pus piperul "ah, aici era! in casa cealalalta il tineam in sertarul de jos").
-faptul ca nu avem garant ...cineva care sa garanteze pentru noi, cineva care sa fie francez si sa aiba contract de munca pe termen nelimitat..conditia aceasta in veci nu o vom indeplini!

Cam astea sunt chestiile pe care ni le cer proprietarii/agentiile si noi nu le indeplinim! dar avem bani! nu vrea nimeni banii nostri?!:D

Urmaresc un site serios cu anunturi imobiliare si aproape de fiecare data cand dau refresh sunt vreo 2-3 anunturi noi..iau adresele de mail si le trimit cererea noastra; pe langa treaba asta, am pus si noi anunt la sectiunea "cereri" sperand ca ne va suna cineva..am scris acolo clar cine suntem, ce facem, ce putem si ce vrem...ne-au sunat 2 persoane.
Prima, o Madama care a vorbit cu grig si care ne-a speriat suficient de mult incat sa credem ca nu vom putea inchiria niciodata un apartament in tara asta..a inceput sa ceara o gramada de documente si sa puna conditii, iar la final biata de ea, si-a facut griji pentru cum vom reusi noi sa traim cu 1000 e pe luna, cat ar mai fi ramas dupa plata chiriei si cheltuielilor aferente..stai cucoana, relax, ca asta nu-i problema ta! uite, o sa renuntam la somon, caviar si homar si ne dam pe carne de pui, ce naiba! macar miercurea si vinerea! iar eu nu o sa mai merg saptamanal la coafor, ci numai o data pe luna..off, ce nenorocita voi fi (emoticon care-si da ochii peste cap)..gluma, da?:)

Dupa 15 min a sunat iar telefonul..zic "raspund eu! mama lor...".
Era un nene tare jovial si tare dragut! Ne-a facut o oferta buna, numai ca nu in Marsilia ci intr-un orasel langa (un fel de Floresti, pentru Cj)..ne-a garantat ca de la apartament pana la spitalul unde va lucra grig sunt fix 15 min cu masina (intri pe autostrada); tot ceea ce vrea din documentele de mai sus este garantul ...i-am spus ca nu avem cum..ne-a dat ideea ca anagajatorul ar putea fi garantul nostru; i-am intrebat pe cei de la spital...nu pot!:( ramane sa-l resun in seara aceasta si poate-l conving ca suntem oameni de treaba si nu vandalizam case.

Bun..o vom rezolva cumva...


Ana...duminica a fost calduta..nu am putut sa-i masuram temperatura, dar era clar crescuta; nu ne-am ingrijorat f tare caci era vioaie si parea in elementul ei; aseara, dupa o ora de somn, s-a trezit la 11, urland..da' rau de tot! era clar planset de durere...cumplit! cumplit! i-am bagat repede o camilia (premolarii din dreapta, sus si jos, sunt bine iesiti..in stanga, gingiile sunt umflate si se vad punctulete albe prin transarenta lor); am zis ca-s dureri de eruptie dentara..ash! dupa 15 min de plans neconsolat si noi terminati psihic de durerea ei, grig a inceput sa inmoaie suzetele-n Panadol...vai, mititica cum le lua! intindea manutele! si sa stiti ca s-a linistit, slava Domnului! atat de mult incat de la 12 la 2 jumatate ne-am uitat pe carticele, ne-am jucat cu cerculetele, am dat ture prin casa..d'astea..

Altfel, toate bune...in 10 septembrie am plusat putin si am anuntat cu trambite si petarde ca Ana merge! Gresit! Ana nu merge! Ana paseste, de la mami la tati, pe distanta de 4-5 pasi, chiuind de bucurie cand ajunge in bratele nostre..paseste de asemenea, de la un obiect la altul..pe distante mici, dar nu merge inca! Eu sincer am crezut ca daca a pasit, imediat isi va va drumul la mers prin casa ca Davidelul..relax mami, mai avem pana la asa performanta!

Este asa draguta cum de ridica-n doua labute, priveste curioasa prin camera si apoi se lasa usor in fata, pe manute si da-i cu 4x4! seamana cu o veverita!