Lucruri bune si mai putin bune

Lucruri bune:
- ieri Ana a facut 2-3 pasi sustinuta de manute…am crezut ca a fost o intamplare, daaar
- -astazi Ana merge sustinuta, cu aceeasi viteza uimitoare cu care busileste! Da, Ana fetitia noastra, cea care nu vroia in ruptul capului in we sa faca UN PAS in fata, sa puna macar un picior inaintea celuilalt..da, Ana merge astazi sustinuta de manute! Este grozava!
- Pune figurine de plastic una peste alta..doua, nu mai mult..si apoi strica “turnuletul” cu maxima incantare;
- Are momente de nervozitate si comportament de copil rasfatat (dar stiu ca nu-i cazul! va trece!) atunci cand ceva nu-i iese..fie ca nu o las sa dea cu mainile-n tastatura, fie nu ajunge la imprimanta, fie nu poate sa rupa o pagina..astazi, de ex, din senin, a inceput sa tipe (incerca sa rupa coperta unei reviste) si din fundulet s-a aruncat pe spate..de doua ori! Bine ca eram cu piciorul dupa ea..Doamne fereste sa fi dat cu capul de gresie, la ce viteza a avut!
- Simt ca incepe sa-i placa o jucarie anume..un ursulet de plus, Teddy (cum altfel?! lipsa de inspiratie..), pe care tati l-a primit cadou de la sudentii carora le preda atunci cand s-a nascut Prichi…cand o intrebam “unde-i Teddy?” imediat il cauta din priviri…si cand il gaseste se bucura tare, tipa, il arunca, il strange la piept:x
- Weekendul ce a trecut am fost in vizita la sora lui Grig, care locuieste intr-un oras tare frumos din nordul Frantei, Dunquerkue..desi drumul a fost lung si obositor (700 km dus, 700 intors) ne-am intors relaxati si cu inima plina de bucurie. Ana si-a vazut pentru a doua oara verisorul, pe Alex care va implini in septembrie 2 ani..nu am cuvinte pentru a descrie intalnirea dintre cei doi puiuti! Au ras din prima clipa unul la celalalt (desi in luna martie, cand s-au vazut pentru prima data, s-au ignorat total…bine, este de inteles atitudinea de atunci..erau mai micuti), au tipat de bucurie, Alex a inceput sa se tarasca in patru labe dupa Ana desi el nu a busilit niciodata (a mers direct in picioruse)…venea la ea si-si freca nasucul de al ei sau o atingea pe obrajori…minunat, absolut minunat!
Am facut poze , dar dorinta cumnatei mele este sa nu le publicam niciunde asa ca nu o vom face! Va trebui sa reusesc sa-l descriu in cuvinte pe nepotelul nostru care este absolut fantastic..ne-a cucerit total cu fatzuca lui frumoasa (are niste buzite..mama,mama!), cu zambetul lui, cu cuvintele spuse in franceza , cu faptul ca mergand la plimbare dus in carut de taticul lui, el intindea manuta spre mine..si mergeam asa, eu cu Ana in manduca (este un carrier tare, tare bun…l-am luat cu imprumut pana ne vom cumpara si noi unul) si cu Alex de manuta..:x..si era atat de dulce cum refuza el sa dea mana lui Grig sau Laurei si se tot uita dupa mine..probabil, ma prefera pentru ca eram cu Ana in brate.
A fost superb!
Faptul ca am vazut cam cum arata si se poarta un copil de aproape doi ani mi-a dat curaj, rabdare si putere..daca Ana va fi macar pe jumatate de draguta si dragastoasa vom fi niste parinti super fericiti!

Cu ocazia aceasta ne-am dat seama cat de bine ar evolua fetita noastra daca ar fi intr-o colectivitate...sunt tot mai convinsa ca trebuie sa reusim sa o inscriem la cresa si daca nu se poate asa, voi regandi varianta cu asistenta maternala (Alex sta cam 8 ore pe zi cu o astfel de doamna si parintii lui sunt tare multumiti); ce sa mai spun? Ana era toata dupa verisorul ei..la un moment dat am avut impresia (as vrea sa bolduiesc asta..a fost numai impresia noastra, de parinti subiectivi si extra incantati de copilul lor) ca Ana tipa pe tonalitatea “au revoir”-ului repetat mereu de Alex:D

Ana a primit cadou o pereche tare draguta de pantofiori…au culoarea cafelei cu lapte, fluturasi si floricele brodate in fata..sunt incaltari bune pentru mers, care le vom folosi un picut mai tarziu pentru ca sunt marimea 21, iar ea poarta acum 20.

Si daca tot amintesc de incaltari..i-am cumparat saptamana trecuta o pereche de Roobez..sunt super pentru stat in casa! La noi s-a racorit si nu mai puteam sa o tinem cu piciorusele goale pe gresie si era cam riscant sa o lasam numai in ciorapei caci aluneca atunci cand se ridica-n picioare…sunt ca niste opincute, putin inaltate pe glezna, totul este din piele, talpa antiderapanta;

Simt ca mai sunt multe lucruri bune de spus..probabil voi mai reveni sau le voi aminti in alte postari;

Lucrurile mai putin bune ..as vrea sa nu insist prea mult…
Din luna noiembrie va trebui sa ne mutam din Roanne…treaba aceasta nu are nici o legatura cu profesionalismul si seriozitatea lui Grig…chiar imi pare rau ca nu m-am mandrit cu Grig aici (le-am spus doar prietenilor din Cluj, prin mail) cand a primit, dupa prima luna o fisa de caracterizare facuta de seful lui, in care erau calificative de “excelent, foarte bine si bine”; postul pe care a venit el aici era unul labil si noi nu ne-am dat seama de acest lucru…un medic de-al lor iese la pensie..s-a facut o mica invarteala (din partea lor) ca sa-l angajeze pe Grig pe un post mai avansat, dar cu salariu de rezident…aveau in minte faptul ca va termina rezidentiatul anul viitor, in octombrie, isi va da specialitatea si apoi va reveni ca specialist..n-a fost sa fie, deoarece un alt medic (din alt oras, de undeva din sudul Frantei) care este déjà specialist de 5 ani a solicitat postul..nimeni nu-l poate impiedica sa faca acest lucru! este dreptul lui! Faza care ne-a amarat mai tare este ca tipul este un roman…buna treaba, nu?
Deci..ne mutam! Inca nu stim unde..o luam de la capat cu trimisul cv-urilor si scrisorilor de intentie..seful lui Grig a spus ca va suna pentru el in cateva centre universitare si-l va recomanda..dragut din partea lui! Cel mai probabil vom merge intr-un oras mai mare, intr-un centru universitar (are rost sa mai spunem ca regretam faptul ca am respins oferta de la Dijon pentru a veni in Roanne?! ) ..nu stim cum va fi! vedem!

Am fost necajiti o perioada, dar acum ne-am revenit si suntem convinsi ca undeva, in alta parte, ne asteapta ceva mai bun!