Dimineata, pe racoare...

Din dorinta de a ma organiza un pic, mi-am propus sa nu mai deschid calculatorul decat seara sau dimineata devreme, daca reusesc sa ma trezesc…daca nu, ghinion! :)
Dar inceputul acestei zile a fost prea frumos! Si simt nevoia sa scriu acum despre asta..

Am reusit sa alerg! Dimineata devreme, la 6:30…ufff! Este greu sa exprim in cuvinte multumirea si incantarea pentru cele 20 de min…daca ar trebui sa conving pe cineva sa alerge dimineata si daca as avea puterea (fizica ) necesara, cred ca l-as lua in carca si as alerga cu el :)…numai sa simta aerul acela racoros, proaspat si cu parfum de caprifoi…in port, sunt zone cu gard viu de caprifoi (sau “Mana Maicii Domnului”, cum ii spune tatal meu)…sublim!
Nu am alergat mult, caci mi-am pierdut din antrenament…vreo 700 de m, dupa care gafaiam ca un catel ..dar tot a fost minunat!
Cand m-am intors, Ana si Grig, dormeau in aceeasi pozitie :x

Apoi, de la 9, am pornit cu prichinduta catre piata…alta placere a vietii mele…se organizeaza de mai multe ori pe saptamana, piete volante in Roanne..inclusiv duminica, si atunci putem merge impreuna..dar cea de vineri este cu siguranta cea mai faina! Gasesti tot ceea ce vrei..legume, fructe, carne, peste, condimente, seminte, fructe uscate, paine, branza, oua..tot, dar tot ce-ti doreste sufletelul! (astazi am vazut chiar si o taraba cu sapunuri naturale…facute manual…bineinteles ca aveau si ulei de argan :D)
Duminica trecuta am facut niste cumparaturi tare bune de la un marocan si eram hotarata sa-l caut si de data aceasta..nici nu a fost greu de gasit! Ca doar el era ce striga-n gura mare “la belle cerise! la belle framboise! allez, profitez!”:)…am cumparat cirese cu 1,80 /kg (extra, mega bun pretul), piersici, legume pentru Ana si pentru mine, sa-mi mai fac o tura de quinoa..super, super!

La intoarcere, cand sa intram in lift, ne-am intalnit cu o alta mamica (pe care o “vanez” de ceva vreme si ma tot indemnam sa intru-n vorba cu ea) si cu baietelul ei (mai marisor decat Ana)…ea a fost cea care s-a oprit, mi-a zambit si m-a salutat…copilasii tipau unul la altul din carucioare si intindeau mainile, iar noi am povestit putin…tare mult mi-a placut de ea! Asa vesela si fericita! Este din Siria, are un nume de floare frumos mirositoare si doi baieti (unul era la cresa..cea a spitalului)..eu eram déjà in extaz si imi si inchipuiam cum o sa mergem noi doua la plimbare cu carucioarele prin port…plus ca ieri seara povesteam cu grig si-i spuneam ca ce bine ar fi sa ne imprietenim cu vecinii, fie ei se de alta nationalitate decat franceza, sa incercam sa vorbim cu ei, caci tare ne-ar ajuta la invatatul limbii…numai ca din pacate (pentru noi) ei pleaca in Canada sambata viitoare…definitiv! Era asa fericita J ca pleaca incat probabil simtea nevoia sa impartaseasca acest lucru oricui ii iesa’n cale…off! ce mi-ar fi placut sa nu plece asa repede…sper sa ne mai intalnim pana la plecarea lor…in timp ce eram in lift m-am gandit ca “uite, daca ei pleca, se va elibera un loc la cresa..poate va fi cu noroc pentru noi..”; inca nu stim nimic despre cresa..asteptam pana la jumatate lunii si apoi mergem noi sa ne interesam despre ceea ce s-a decis.

Am ajunsa acasa, am alaptat-o pe Ana si speram sa si adoarma cu aceasta ocazie..nu! ea era in forma maxima si vroia sa se catare pe tablia de la capatul patului…ne-am dus amandoua in cealalalta camera, am pus-o in patut (am mutat patutul..alta poveste, pentru un alt post) si eu am dat drumul la calculator…la un moment dat m-am intors catre ea si era in genunchi tinandu-se cu manutele de zabrele..wow! unde-i camera?!! sari! poza! repede! eu eram super fericita, strigam in continuu “bravo, Ana! Bravo, puiule”..ea radea ne numa’..si la un moment dat, hopa sus in picioare, tinandu-se cu manutele de bara de sus…wow! wow!!

Bravo, puiule drag! Bravo!

O sa editez putin mai tarziu, pentru a pune poze