Marti, in 15.06 am facut o plimbare pana la cresa spitalului sa vedem ce se mai intampla cu dosarelul noastru. Asa cum ma asteptam, nu au locuri disponibile..pana cand? Nu se stie sigur; suntem pe o lista de asteptare si in fata Anei mai sunt inca 6 prichindei. Am intrebat-o pe directoare cam cand crede ca am avea sanse si ne-a raspuns ca cel mai probabil in ianuarie 2011…atunci Ana, probabil, va merge in picioare si o vor putea incadra in grupa copilasilor mai maricei, unde nu este asa mare “concurenta” pe un loc..offf!
Ieri am luat-o pe puiuta si ne-am dus cu caruciorul la “directia generala a creselor” :D (denumirea aceasta este de la mine putere) pentru a o mai inscrie si la restul creselor din Roanne…adica, la inca 5. Aceeasi poveste: momentan nu sunt locuri, ne-a facut o preinscriere si ne vor contacta daca este cazul; secretara mi-a spus ca nu ar fi rau daca am incerca sa cautam si o asistenta maternala (un fel de bona care ia acasa la ea 4-5 copii…sunt instruite si verificate cu rigurozitate..cel putin asa spun ei) si ca posibil sa avem mai multe sanse astfel.
Nu-mi place ideea de asistenta maternala si cred ca am mai scris despre asta: in primul rand nu am incredere ca puiul meu nu va plange neconsolat cu o astfel de bona..la cresa, daca una dintre ingrijitoare clacheaza, mai sunt altele la rand, care pot incerca sa o linisteasca pe Ana; in al doilea rand, am teama ca se va atasa de ea.
Cand i-am spus secretarei intervalul orar in care vrem ca Ana sa fie la cresa, s-a uitat un pic mai lung..asa, pe deasupra ochelarilor…sau poate ca mi s-a parut mie…da, un medic aici lucreaza intre 8 si 18! Da, Ana ar urma sa stea 10 ore la cresa…ma doare rau gandul asta, dar ce sa fac?!
Sunt tare labila in perioada aceasta; alerg dintr-o extrema in alta si nu gasesc solutia de compromis..ma epuizez psihic inainte de a face fata incercarii..sunt zile cand imi zic “da, voi lucra, dar este spre binele Anei, al nostru! Vom putea face mai multe chestii, vom putea cumpara jucarele si hainute frumoase, voi profita la maxim de orele petrecute cu ea (adica 4! ca Ana adoarme in general, la ora 22..unde pot sa dau cu capul?!!)…Ana va fi mandra de mamica ei care lucreaza..bla bla” si zile in care imi vine sa plang numai la gandul ca as putea-o duce la cresa dimineata si seara sa o vad mergand pentru prima data..si nu eu am fost cea care a tinut-o de manuta..si multe altele.
In fine…sper sa gasesc echilibrul la un moment dat si sa reusesc sa fiu multumita..
Dana, te pup.
RăspundețiȘtergereNoi doua am mai vorbit pe tema asta, a intoarcerii la servici.
Uite, din perspectiva unei proaspete intoarse la job, iti zic ca e tare, tare greu. Cel putin mie asa mi se pare acum. Si lucrez de acasa si o am pe mama la mine si o vad pe Ana la cel mult trei ore. Situatia de acum este una fericita, insa mama n-o sa stea forever la noi si cu servicul iar nu stiu cat o sa pot lucra de acasa.
Si eu stau si pun in balanta banii castigati pe care pot sa ii folosesc, nu neaparat acum, mai tarziu in cresterea si educatia Anei si timpul petrecut cu ea.
Si eu, ca si tine, nu o sa pot angaja si de fapt nici nu cred ca vreau, cel mai probabil, o bona. Prefer de departe cresa. Incep imediat si eu sa ma interesez, sa vad ce optiuni avem aici. Daca nu imi convine, eu m-am hotarat, raman acasa pana face Ana doi anisori.
Te imbratisez. Sa iti dea Dumnezeu intelepciunea sa iei cea mai buna decizie pentru situatia voastra. Si, indiferent de care este aceasta, sa poti trai linistita si impacata cu decizia luata.
Si nu se stie niciodata cum se elibereaza un loc la cresa sau ce alte oportunitati vi se vor mai oferi! Hang in there!
Primul reflex a fost, recunosc, sa ma bucur ca nu ati gasit loc, ca asta inseamna ca vei mai sta cu scumpa Ana. Dar apoi m-am gandit ca poate voi aveti nevoie de acei bani in plus pe care i-ai aduce tu si m-am simtit prost ca ma bucur pentru asta cand uite, e clar ca tu iti doreai sa gasiti loc... Tu ai anuntat aici ca pleci? Nu mai primesti indemnizatia si alocatia Anei?
RăspundețiȘtergereCred ca din ianuarie ar fi mult mai ok pentru ea de lasat la cresa, dar cum am zis, nu stiu care e situatia voastra si de ce ai vrea sa te intorci acum la munca.
Te pup cu drag si tin pumnii sa iei decizia cea mai buna pentru voi!
O sa-ti zic ceva care poate te va ajuta!Am auzit pe cineva care chiar medic lucreaza dar nu stiu unde in Franta si ducea copilul ,tot o fetita la cresa spitalului.Aveau ceva pentru angajati.Erau multumiti si da,intr-adevar se lucreaza greu in Franta ca medic.Ei erau amandoi medici si faceau si garzi.Era infernal.In vreo 3 ani lucrurile am auzit ca s-au aranjat.Ai incercat sa gasesti job cu astfel de conditii? V apupam si va dorim tot binele din lume.Si da,chiar daca ar fi mai bine intr-un fel pentru fetita voastra sa mai stai acasa cu ea,cred totusi ca nu v-ar strica niste banuti in plus.O imbratisare pentru mamica frumoasa,curajoasa si deosebita!
RăspundețiȘtergereDana, Ana pupici de la Cluj...
RăspundețiȘtergereOf mai Dana mai...grea decizie. Da Doamne sa ajungi sa iei decizia cea mai buna pentru familia voastra. Uite...mie mi-a spus o prietena buna (are 55 de ani si 2 copii) o fraza care mi-a tot sta pe creier: "in momentul in care ai devenit mama nu ai incetat sa existi ca femeie sau ca specialist...trebuie sa gasesti calea de mijloc". Sper sa gasesti calea de mijloc!
va multumesc, mamici dragi!
RăspundețiȘtergere*Nela, tu mi-ai scris si pe mess niste cuvinte de incurajare ce m-au facut sa ma simt puternica si speciala..nu am apucat sa-ti raspund...multumesc mult!
*Ralu, mi-ar fi placut (sau, mai bine spus, ma gandeam) sa incep sa lucrez din luna noiembrie...conteaza si aspectul profesional, dar si cel finaniciar; profesional, ar fi indicat sa nu-mi intarzii foarte mult terminarea rezidentiatului, pierd mult contactul cu medicina, va fi mai grea reintegrarea, mai ales intr-un sistem medical mult mai dur si solicitant, cum este cel francez..si mai serios! financiar, ne descurcam bine acum, doar cu salariul lui grig...putem chiar si sa punem deoparte banuti..asta se intampla pentru ca beneficiem de niste avantaje pe care ni le-au oferit si pe care nu stim sigur daca le vom mai avea din noiembrie..adica, nu platim chirie si cheltuieli de intretinere...ceea ce conteaza! mult!
Da, inca primesc indemniatia si alocatia Anei..sunt inca in CIC, in Romania..va trebui sa vin in tara sa-l intreprup in caz ca m-as angaja aici;
am mai povestit cu o familie de sirieni (rezidenti si ei) pe al caror copil l-au primit la cresa spitalului de luna aceasta..au spus ca cererea a fost depusa in urma cu 9 luni....asa ca daca ar primi-o pe Ana din ianuarie, ar fi super bine!
Imi este teama insa ca adaptarea ei va fi mai grea atunci...de aceea, imi doream sa fi mers inca din vara aceasta, cate o ora - doua, din cand in cand..sa mai socializeze, sa mai vada alti copii..nci nu stiu cum este mai bine cu integrarea asta in colectivitate..care ar fi varsta cea mai potrivita..
*Iulia, prima cresa despre care am scris, cea la care suntem nr 7 pe lista de asteptare, este cresa spitalului..si da! este super faina (acum o pot compara si celelalte pentru ca am mai vazut doua) si foarte aproape..as putea merge imediat la ea daca ar fi nevoie;
si cunostiintele tale s-au aranjat cat de cat in 3 ani? ce bine-ar fi!
si da! si eu ar trebui sa fac garzi:(.....noroc, ca Grig nu;
mai, cred ca ma reorientez profesional:D..glumesc! cred ca mi-ar fi prea greu..
* Cecilia, asa este...cere dedicare si implicare meseria asta..caut, caut si eu calea de mijloc! da' de o gasesc...
va imbratisez dragelor! am scris asa mult, incat poate era mai bine sa fac un post nou:)
Dana, te pup. Sunt sigura ca orice decizie vei alege, va fi cea mai buna pentru Ana.
RăspundețiȘtergereIdeal este sa stai cat mai mult cu copilul, vorbesc in general. Este demonstarat ca un bebelus are in permanenta nevoie de mama pana la 2 ani. Dar, cate dintre noi, mamicile, isi pot permite asta? Eu daca as sta 2 ani, mi-as pierde job-ul.... Ok. Imi gasesc altul (oare?). Dar cum as trai in acest timp? Cu grija zilei de maine si ganduri ca Maia ar merita mai mult...., inclusiv ca de la 2 ani sa mearga la o gradi decenta. Ne vom permite asta daca voi ramane fara job?
Undeva trebuie sa existe un echilibru. Eu as fi fericita sa reusesc sa stau cu Maia pana la un an, desi stiu mult prea bine care este rolul matern in viata unui bebelus. O sa incerc sa fiu cat mult cu ea si dupa ce ma voi reintoarce la job.
Sa va ajute Dumnezeu sa gasiti o cale. Si noi suntem in aceeasi situatie. Doar ca, in Romania traind, nu o voi da la cresa. Va ramane acasa cu mama, probabil. Daca as fi in Franta as prefera cresa.
Te pup.
Danuta, draga mea, iti inteleg temerile si ti le si impartasesc.
RăspundețiȘtergereAm sa incerc totusi sa-ti scriu o parte din gandurile mele cu toate ca nu stiu daca te va ajuta in vreun fel sau altul.
Nevoia unui copil sa fie alaturi de mama lui este permanenta. Nu exista limita de varsta. Stii f bine ca la noi in tara s-a instituit regula de "2 ani" din lipsa de crese si personal autorizat in domeniu.
Eu, ca mama de copil mai mare pot spune cu mana pe inima ca si acum, la 7 ani ai fetei mele, are nevoie de mine. Daca n-as fi fost in CIC ar fi insemnat ca o neglijez acum cand incepe scoala??
Stiu ca va avea nevoie de mine si mai tarziu, cand poate primul ei iubit o va parasi, sau poate cand se va instala pe la vreo facultate...iar daca nu va fi posibil sa stau fizic alaturi de ea asta nu inseamna ca o iubesc mai putin si ca nu voi incerca sa fac totul ca sa-i fie bine.
In momentul in care am devenit mama mi s-au schimbat prioritatile in viata dar imi iubesc si meseria. Asa ca am cautat un echilibru intre cele 2. Pe Andra am lasat-o de mica cu bona si a fost totul ok. Veneam de la serviciu cu bateriile incarcate si aveam energie pentru piticuta. Plecam spre serviciu cu elan si reuseam sa ma concetrez mult mai usor stiind ca trebuie sa ma intorc la o printesa.
Stii f bine ca si eu am o meserie care cere contactul cu realitatea si daca ma rup o perioada se duce naibii totul. Plus studiul permanent! Tu esti in aceeasi situatie acum si te inteleg f bine.
Eu deja m-am decis ca din ianuarie sa ma intorc la serviciu. Nu pentru ca mi-as pierde locul de munca ci pentru contactul cu ceea ce-mi va asigura un anumit nivel profesional. Nu voi rasturna muntii din loc dar imi va da "radacini".
Poate ca n-ar fi rau totusi sa astepti sa se faca un loc la cresa spitalului. Poate se va intampla o minune cand te astepti mai putin.
Poate ca n-ar fi rau sa te interesezi daca se poate pentru inceput sa lucrezi cu jumate de norma, part-time sau cum s-o mai putea. Sau daca Grig are program fara garzi...sa incerci pentru inceput sa ai un program de lucru care nu se suprapune peste al lui. Stiu ca pare aiuristic si ca e destul de greu pentru relatia de cuplu dar sacrificiul ar fi pentru o cauza nobila: ANA.
Dana , imi pare rau ca nu ati avut din prima locul la cresa , ti-am mai zis ,eu m-am inscris cand eram insarcinata in luna 3 ptr a avea loc la cresa si nici asa nu am avut ci doar la ass-mat , si dupa o intalnire cu ea , am renuntat , nu am "acrosat "nici eu si nici ea , eu din cauza ca imi parea prea rece desi avea o casa impecabila ,organizare buna si etc , si ea din cauza ca Izabella e inca alaptata si nu are program strict de masa si de somn , in fine , am renuntat sa ma duc la munca si am decis sa stau cu ea inca un an acasa, si desi sunt absolut convinsa ca ptr ea e solutia ideala , parca eram atrasa un pic si de ideea de a merge la munca si a socializa si cu alte persoane , ceea ce a fost decisiv ptr mine a tinut iarasi de ass-mat , in momentul in care imi arata casa mi-a aratat si un "transat" scaunel inclinat ptr bebelusi si mi-a zis sa nu ma ingrijorez ca are unde sta Izabella cand ea e ocupata cu ceilalti mai mari si atunci am avut o viziune si vazut-o pe Iza plangand si urland in scaun , neconsolata si suparata si in momentul ala am avut o durere fulgeratoare de stomac am crezut ca-i vomit la femeie in casa, si am zis nu ,ptr nimic in lume , desi nu am de unde stii cum o sa fie , se poate foarte bine sa fie ok , dar cum ai zis si tu la cresa sunt mai in vazul tuturor bebelusii .
RăspundețiȘtergereca sa inchei , daca vrei neaparat sa mergi la munca ,atunci te duci la cresa si le spui clar , eu pe data respectiva incep munca si am neaparat nevoie de un loc la cresa , daca le spui ca vrei sa incepi le un moment dat , nu te considera prioritara , si inca o posibilitate ca sa fii in evidenta lor este sa ceri un loc ocazional la halte-garderie , acolo cred ca ai dreptul la maxim 1 zi pe saptamana , si atunci Ana o sa se adapteze cu ceilalti bebelusi si cu cresa si limba si nu o sa fie asa de brusca adaptarea iar cei de la cresa iau mai rapid bebelusi pe care deja-i cunosc .
Eu asa am de gand sa fac cu Izabella ptr anul viitor .
Va pupam .
Dana, Lili, Danuka..multumesc dragelor! imi pare rau ca nu apuc sa comentez imediat ce-mi scrieti:(, dar vreau sa stiti ca aprecize si va sunt recunoascatoare ...multumesc!:x:x:x
RăspundețiȘtergere