Dopuletul…
In urma cu cateva zile, eram cu sticla mea de-un litru de apa in mana ..Ana, fiind pe salteluta, incepe sa-si fluture mainile-n sus, semn ca ar vrea si ea bidonul…no, ca sa vezi! Il intind, il apuca si da sa-l duca la gura..i-o fi sete, imi zic …ii pun putina apa in dop…deschide gurita mare si-si da usor capul pe spate, ca si cand ar fi baut dintr-o cana..de atunci, Ana are dopul ei cu care bea apa:D…il arat, daca flutura mainile ii dau, daca ma ignora si se intoarce la jucarele..asta este!
Ok, asta-i déjà istorie...astazi, i-am facut supica de legume, blenduita si un pic mai subtire…am reusit sa-i dau 3 lingurite si dupa aceea a inceput joaca..tot schimbam linguritele intre noi si supa nu reusea sa ajunga-n gurita ci numai pe bavetica, strampi si husa scaunului…imi aduc aminte de dop:D…da! Prichinduta si-a servit supa cu dopul…mai, dar ce incantare! Sa o fi vazut cum deschidea gurita, cum inghitea si apoi iar cerea:)..nu stiu daca o sa mai functioneze si maine metoda, dar astazi a fost un mare succes…asta, apropo de faptul ca ma intrebau cei de la cresa daca mananca cu lingurita..”sa avem pardon! cu dopul!”
Cresa
Astazi am fost sa vizitam cresa…
Am imbracat-o pe Ana frumos, cu rochita, palariuta, strampi si ma gandeam sa-i pun si pantofiorii aceea de papusica pe care i-a primit cadou la botez..pana acum, nu am considerat necesar sa-i pun pantofiori…imi plac copilasii gatiti din cap pana-n picioare, imi plac incaltarile acelea micute si delicate, dar si mai tare imi place, atunci cand este cald, sa vad un copilas, in carucior si cu talpitele goale …am un fix cu talpitele:x…
Ei, cand s-a vazut Ana cu pantofiorii mov in picioare a inceput sa planga..da’ rau de tot! cand i-am dat jos, s-a linistit…s-o fi speriat de ei, o fi considerat ca nu se asorteaza cu rochita de blugi..nu stiu! cert este ca am lasat-o doar cu strampisorii:)
Cresa este fainuta...mi-au placut usile automate (mda..o sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuiesc ca de fapt chestia asta este ceva normal..nu trebuie sa mergi la banca pentru a vedea usi automate..sau la Mall..), sa nu fie nevoie sa apesi pe vreo clanta, spatiile de joaca, faptul ca cei mici erau izolati (“mici” insemnand cei care nu merg inca)…nu am vizitat-o pe de-a intregul..fie vorba intre noi, eu si grig nu suntem in masura sa punem conditii, adica “hai, sa vedem tot tot, baile, bucataria, sa cautam prin colturi un fir de praf”…adica, daca ne-ar primi-o pe Ana la cresa spitalului am fi extra mega incantati…este foarte aproape, am putea sa ne luam pauzele la ore diferite in asa fel incat sa venim fiecare cate o ora la ea…
Cat am stat in hol sa asteptam pe tanara care ne putea da informatii, am fost placut surprinsi ca fiecare din cele 3 doamne (ingrijitoare, probabil) care au trecut pe langa noi, s-a oprit sa ne salute si sa-i faca un “coucou” la Ana:)…
Deci, ne-am inscris..suntem pe o lista de asteptare..la sfarsitul lunii mai se va face o comisie, se analizeaza dosarele si ne vor instiinta telefonic sau prin curier…ne-am exprimat dorinta de a incepe sa o aducem cate 2-3 ore pe saptamana incepand cu aceasta vara, pentru ca eu si ea sa avem timp sa ne obisnuim; am fost intrebati daca vrem in anumite zile sau ca ramane la latitudinea lor, cand au ei timp si loc..am bifat a doua optiune (asa sunt mai multe sanse).
Doamna cu care am vorbit (o tanara draguta) ne-a spus ca ei practica o perioada de acomodare, de pana la 2 saptamani, perioda in care copilul este adus la cresa, initial cate o ora, timpul crescandu-se progresiv…ca pot sa stau cu ea in primele zile..ca daca va fi admisa, ne vom intalni cu ei si le vom povesti despre programul Anei (somn, papica, joaca) si ei vor incerca sa-l respecte intocmai…mancarea am inteles ca este de la ei..nu am intrebat detalii deocamdata.
No, per total, pare o treaba buna…asteptam cu nerabdare sfarsitul lunii…
Asta cu dopul..e totala!!! ea mai mare gaselnita de pana acum. O declar "inventia" dovlecimii!
RăspundețiȘtergereSi...tinem pumnii stransi sa fie ok cu cresa, sa va accepte cat mai curand si sa fie acomodarea cat mai placuta.
Cat despre pantofi...poate vrea cu toc, mai, si tu nu te-ai prins pana acum, ntz-ntz-ntz.
La noi se aplica perfect la Andra treaba aia cu "ce tie nu-ti place, mie-mi place de mor ;;) ".
Mai ce tare e faza cu dopul. De necrezut.
RăspundețiȘtergereCu cresa ce sa zic? Succes! Sunt convinsa ca acolo cresele sunt departe de ce vezi la noi si ca temerile de aici, acolo nu exista. Imi place ideea integrarii atat de devreme a copiilor in colectivitate. Personal sunt PRO cresa chiar in defavoarea statului acasa cu cineva in care am 100% incredere si chiar, cu putin efort, depasind barierele existente la un pui atat de mic (pampersi, papat, program de dragaleala, nevoia lui de afectiune, etc), insa repet, nu cum sunt cresele noastre si personalul de aici. Cred, sper ca acolo altele sunt educatia, mentalitatea, responsabilitatea, disponbilitatea...
Mi-a placut si faptul ca o poti lasa treptat...
Foarte fain. Succes!
Asta inseamna ca ai acceptat si tu postul de la spital? (Scuze, sunt in urma cu stirile.) Ma bucur ca ai parte de un mediu mai civilizat. Inseamna asa de mult pentru viitorul Anei. (Oftez din greu cand ma gandesc prin ce experiente am trecut noi incercand sa-l inscriem pe Busici la gradinita.)
RăspundețiȘtergereImi place tare mult sa citesc ce scrii. Parca ar fi un roman frantuzesc. ;)
Bia
Dragele mele Liliac si Dana..ieri, operatiunea "dopul si supa" a esuat..a fost aceeasi supa ca cea din ziua precedenta, numai ca am adaugat carnita..probabil acesta-i baiul! carnita, care este inca un aliment nou pentru Ana.
RăspundețiȘtergereMai, mamelor, da' ce ziceti, nu gresesc? ma gandeam ieri si mi-o vedeam pe Ana pe la 2-3 ani batand din picior ca ea vrea sa manance supa cu dopul! :D
Am avut un zambet larg Lili, cand am citit faza cu "ce tie nu-ti place, mie-mi place de mor" :D..parca o si vad pe Andra!
Dana, si eu cred si sper din tot sufletul ca sa existe alte conditii aici, la cresa..nu stiu, inca nu-mi pot inchipui prea multe, dar sper sa ma surprinda la modul cel mai placut posibil. Stii ce mi-a mai placut? In hol, era un dulap deschis in care erau pusi pantofiorii copiilor mai marisori, fiecare pe raftuletul lui..si pe fiecare raftulet era trecut numele copilasului..
Si noi suntem pro cresa, in conditiile in care putem iesi de acolo cu inima impacata ca ne-am lasat copilul pe maini de incredere...Doamne ajuta! speram sa fie bine!
pupici, cu drag!
Bia scumpa, nu, inca nu am acceptat postul de la spital..le-am scris un mail inainte de a pleca din Romania, le-am explicat putin situatia si a ramas ca voi merge eu sa-i salut in momentul in care as putea fi disponibila..nici nu stiu, poate s-a ocupat deja postul, dar nu-mi fac probleme prea mari, pentru ca aici rezidentii se rotesc la fiecare 6 luni (fie merg pe alta sectie, fie in alt spital)..asa ca ar fi sanse ca sa pot incepe si eu sa lucrez din noiembrie.
RăspundețiȘtergereVezi tu, noi nici macar nu ne punem problema ca lui grig nu i se va prelungi contractul:D..de fapt, de treaba aceasta depinde totul; incercam sa ne integram ca si cum am ramane mai mult aici..sper ca aceasta sa fie atitudinea castigatoare:)
Doamne ajuta cu inscrierea lui Busici la gradi..sa reusiti!
Te imbratisez cu drag!
Dana, ce mult imi placi!
RăspundețiȘtergereMai, sa stii ca si eu am cateodata astfel de proiectii: daca pe la vreo 2 ani Maia va fi o rasfatata vrand sa ne domine si noi facand numai ce vrea ea, doar doar...
Hmmm. Chiar despre asta discutam aseara cu Ovidiu si am ajuns la concluzia ca totul depinde de noi. Si asta pentru ca la masa de pranz a Maiei (de ieri) am avut pentru prima oara senzatia ca sunt "sclavul" copilului. Adica in sensul in care "bine, bine, nu plange ca-ti dau....", ea vrand neaparat sa bata cu lingurita in masa... Am facut greseala (bine, nu stiu daca e greseala, dar asa am interpretat-o atunci/acum) ca in timpul mesei sa-i dau si ei o lingurita in manuta. Pai a lasat tot...si mancare si foame si "program de masa"... Cand i-am luat, in consecinta, lingurita a inceput mititica sa planga...si i-am dat-o la loc. Phaiii de mine! S-a dus o intrega rafuiala in interiorul meu. Aveam senzatia ca deja Maia e o rasfatata, iar pe mine ma invinovateam ca nu sunt consecventa in decizii,in fata copilului oscilez, iar copilul nu mai intelege nimic. Din contra...obtii exact reversul a ceea ce ti-ai dori. Mda...mi-a trecut dupa ce am stat si am pus totul pe tapet..., dar mi-am tras singura un semnal de alarma. Foarte usor adultii pot gresi. Iata-ma pe mine in aceasta situatie. Intamplarea asta a fost pentru mine un dus rece :)). E clar ca educatia incepe de acum si ca noi, parintii, trebuie sa ne trasam niste directii. E cam greu, recunosc, dar ramane sa raspundem la intrebarea : ce alegem?
Iar la operatiunea "dopuletul"...recunosc ca e foarte simpatica si eu as face orice ca Maia sa pape, chiar si cu dopul, palnia, sita, pipeta...:))), orice, numai sa pape. Cred totusi ca undeva gresim. Nu stiu daca iremediabil, pentru ca e exagerat sa spui ca poate Ana la 2 ani va vrea sa pape cu dopul, exclus, dar... oare "pacalelile" astea sunt benefice pentru copil? Iata, i-am dat Maiei o lingurita sa o tina in manuta, crezand ca va incerca sa o duca la gura, ea de fapt se joaca cu ea (deci poate fi inlocuita de o jucarie, exact ce nu-mi doream), iar eu speram ca in timpul asta sa mai deschida si gurita ca sa-i mai dau papa. Cred ca a fost un demers gresit inca din faza de decizie.
Cred ca Ana va zambi peste ani...citind toate astea si va vrea sa incerce sa bea supa ca atunci cand era bebe mic...cu dopul :))).
Te pup!
Dana, super tare faza cu dopul, sa stii! Pur intamplator de ieri Ana a inceput sa manance cerealele cu lapte direct din cana aceea de plastic de la Avent! Surprinzator pentru mine! Este racita si inca nu mananca cum manca ea cerealele, ne luptam un pic. Cand vad ca nu prea mai deschide gura, pun lapte, le diluez adica mai multisor si i le dau sa bea mai intai cu lingurita si apoi cu cana, direct. Creste inima cand o vad ca bea gurite mici, din recipientul ala de la Avent!
RăspundețiȘtergereApropo de ce zicea Hepilica referitor la jucariile in timpul mesei, eu am ales sa nu ii dau Anei nici macar o lingurita in timpul mesei, pentru ca este usor distrasa daca gaseste un stimul extern altul decat eu sau tatal ei (o jucarie, ceva). Asa la noi la masa se mananca sau se priveste (inca mai facem showuri cand e mai ligava, cane eu, cand Sorin ne dam in petec in fata Anei :D).
Ma bucur ca ati gasit o cresa de incredere, este tare important!
Te pup.
Vazand in stanga un comentariu de-al lui Mely pe care nu l-am vazut, m-am prins iar ca exista postari pe care nu le-am citit! Asa ca am mers inapoi in cercetare :D.
RăspundețiȘtergereSuper treaba cu dopul! Si eu am observat ca Nela ca imi cere paharul ala de plastic de la avent si pune gura ca si cum ar bea, dar cum ii vine mult, nu vrea. Voi incerca cu dopul :)).
Si Dana mamica de Ana, si Dana mamica de Maia, eu zic sa o luam mai natural. Eu sunt de parere ca nu avem cum gresi la cat ii iubim pe pui. Cu generatii in urma nu gandeau atata, dar copiii iubiti cresteau cu incredere in ei si daca vedeau in jur dragoste si respect asta invatau. Asa vorbesc acuma, ca nu am trecut prin experienta, dar mi se pare ca nu ar trebui sa stam sa calculam orice decizie. Cred ca ei vor ajunge sa se foloseasca de slabiciunile noastre doar daca si noi vom ajunge sa ii mintim si sa ii pacalim. Daca ii vom trata ca pe niste prieteni, ca pe niste adulti, nu cred ca vor invata sa fie asa smecheri. Sper :D.
Cu cresa ma bucur enorm ca va lasa sa incepeti treptat si sa mergeti si voi acolo. Am stresul asta pentru cand va fi nevoit Alex sa mearga la gradi. Eu tin minte si acum cat am plans in prima zi la camin si fusesem la cresa inainte! Deci chiar mi-ar placea, dar la noi nu e voie, si sa stea la inceput mai putin, si sa stam si noi cu el. Sa creada ca e in parc si se joaca cu niste copii. Iar apoi sa nici nu observe ca ramane doar cu copiii si cu educatoarele pe care deja le cunoaste impreuna cu parintii. La noi nu e voie nici macar sa-l scoti mai repede, pentru ca educatoarele sustin ca asa nu-i mai pot controla pe ceilalti copii, care devin nerabdatori si isi asteapta si ei parintii si nu se mai joaca...
Si eu sunt de acord cu integrarea in comunitate DAR intr-o lume ideala mi s-ar parea fain sa faca pasii astia avand aproape niste adulti cunoscuti in care are incredere. Adica daca n-ar avea bunicile si treburi casnice sau de servici, sa fie doar bunici :D, sa mearga bunicile cu ei la cresa ca la un loc de joaca, si sa stea pe margine, doar cat sa ii faca pe pui sa se simta ca acasa.
Va zic ca eu tin minte cum m-a lasat taica-meu, educatoarea era foarte draguta, mai tarziu mi-a placut mult de ea. Dar am plansssss si tin minte sentimentul, ca nu gandeam logic ca acum, chiar am crezut ca nu-i voi mai vedea niciodata. Am mai avut sentimentul asta inca o data cand am crezut ca m-am pierdut de mami intr-un magazin. Nu gandeam logic "hai s-o caut, hai s-o intreb pe vanzatoare". Nu! Chiar am crezut ca sunt singura in lumea asta si a fost ingrozitor!
Ca urmare a comentariului Danei, am vrut sa scriu un alt post..despre cum se desfasoara o masa de-a Anei..dar nu am reusit inca...si vad astazi ca si Ralu a mai scris ceva interesant..
RăspundețiȘtergereDeci:
Dana, mami, eu am gresit din start atunci! pai, unde mama zmeului am citit eu ca si copilul trebuie sa aiba lingurita lui atunci cand il hranesc?!! mai, undeva am citit asta, ca doar nu am visat-o...pai, ca sa-ti spun asa, eu am cumparat special 2 lingurite! ca sa aiba si Ana ce invarti in mana!
si da! imi dau seama ca nu-i tocmai bine pentru ca de curand a invatat sa arunce lingurita ei jos..apoi se ridica usor (atat cat ii permit curelusele) si se uita dupa ea..i-o dau, iar o arunca...si tot asa! distractie, ce sa-ti zic!
oricum, este tare dulce cum cauta cu privirea lingurita ce a fost lasata sa cada...
Ralu, mare adevar ai zis! vor ajunge sa se foloseasca de slabiciunile noasre daca si noi vom ajunge sa-i pacalim, in diverse situatii...offf, Doamne cat mi-ar place sa pot creste un copil "frumos" si cu care sa pot comunica..aceasta este cea mai mare dorinta a mea vis a vis de Ana! bine, cea mai mare si mai mare este as fie sanatoasa!
RăspundețiȘtergeresi cu caminul..atatea amintiri neplacute am, incat uneori ma gandesc cum de am crescut atat de bine..psihic, ma refer..ca eu am impresia ca sunt destul de echilibarata :D...pai, decat o faza amintesc..parintii, la studii in Bucuresti..eu si fratele eram la camin saptamanal:(((..de luni pana vineri...fratele fiind mai mare era la alt etaj..mai, ralu si nu ne lasau sa ne vedem intre noi! ca sa nu plang eu dupa el! si frate-meu se stecura noaptea sa ma vada! poti sa-ti inchipui?! sau mama, care venea sa ne vada prin gard, atunci cand eram la locul de joaca...nu putea sa vina sa ne ia in brate de teama sa nu plangem dupa ea si sa vrem acasa..off!!
sa dea DD ca noi (ma refer, la noi toti) sa ne putem creste copilasii in alte conditii!