O lingurita cu dragoste

Astazi am inceput diversificarea..fara tam-tam si stres, cum imi inchipuiam eu ca va fi (ma gandeam ca imi voi fixa o data, in calendar, si vreo 2 saptamani inainte as fi facut scenarii si as fi intors pe toate partile fiecare varianta..oare fruct? oare leguma?! sau mai bine cereale?!!).

Stateam in pat cu Ana si ii tineam cu o mana fantasticul elefantel zburator ca sa-l poata zdrangani..in cealalalta mana aveam un mar din care muscam cu pofta (asa, cu zgomot..ca-n reclamele la pasta de dinti:) ); la un moment dat copila se opreste din joc si ma fixeaza cu ochisorii ei dragi..incepe sa plescaie..."hai sa incerc" imi zic..i-am curatat o bucatica de mar si i-am pus-o in manuta...cred ca 2 secunde a durat drumul marului spre gurita, unde si l-a indesat cu pofta..l-a supt, l-a molfait..era evident ca era incantata de noul gust! Pentru ca marul era unul de tara, destul de deshidratat de la caldura din bucatarie, mi-a fost teama ca nu cumva sa e rupa in bucatele si sa se inece cu ele..asa ca i l-am luat spre supararea Anei care se uita dupa mine spre bucatarie si tipa.

Am vrut sa-i fac repede suc dintr-un mar, dar de emotie si sub presiunea strigatelor ei nu mai nimeream sa asamblez storcatorul..asa ca am dat pe razatoarea mica un marut..a iesit asa, un fel de piureu..din care puiul nostru a mancat cu mare placere o buna parte..5 varfuri de lingurita!!! cand vedea lingurita ca se apropie se apuca de mana mea si zambea..un zambet din acela, larg si atat de drag noua!

Maine.. poimaine trebuie sa mergem sa cumparam un castronel..unul dragut ca de prichinduta!

Sa-ti fie de bine, puiule!